Ce-i pasă timpului
Că floarea se ofilește
Și moare fără să vrea,
Înainte de termen?
Ce-i pasă timpului
Că frunza-ngălbenește
Și cade ușor
Legănată de vând?
Ce-i pasă timpului
Că soarele se pierde
Printre norii gri
Și scade din căldură?
Ce-i pasă timpului
Că toamna năvălește
Cu suflare grea
De aprig sfârșit?
Ce-i pasă timpului
Că ne epuizăm și noi,
Că avem toamna noastră
Care se năpustește
Când viața e mai dulce?
Nu-i pasă timpului
Că nu reușim să găsim un rost,
Că viața noastră
În viața lui
E doar un fenomen instantaneu!
Filed under: Posturi în limba română Tagged: aprig sfârşit, fenomen instantaneu, moarte, rost, suflare grea, timp, toamnă, viaţă
