Romanul “Sankea” de Zahar Prilepin arde bine. La figurat. Presupun că şi la propriu, deşi, după vorbele unui Maestru, manuscrisele nu ard. Ăsta nu e manuscris, e un roman care a suportat câteva ediţii din momentul lansării sale în 2006. Tradus în mai multe limbi, printre care şi româna. La noi, la Cartier. Am făcut o pilotare a procesului de ardere în bază de reclamă din ziarul “Timpul”. A funcţionat, cum şi era de aşteptat. Însă “Sankea” arde mai bine la figurat.

Uite-aşa o figură de stil. O gaşcă de tineri neliniştiţi sunt puşi pe jar. Alimentaţi la mitinguri de protest, antrenaţi în activităţi de vandalism, căliţi în bătăile organizate de oamenii în uniforme, inocenţi în ura şi violeanţa pe care o propagă. Nici un program ideologic nu le poate îngloba activităţile. Şi atunci care-i rostul? Păi, nici corupţia şi nici cinismul Puterii din Kremlin nu este dictată de un program ideologic. Ea există pentru că există. Şi vandalii inocenţi există pentru că există această Putere coruptă şi cinică. Mă jucam cu ipoteza că romanul “Sankea” e un fel de update a “Demonilor” lui Dostoevski. Dar nimic din logica neînsufleţită a nihilismului nu se lipeşte de fantatismul sincer al tinerilor vandali. Pentru ei unicul raison d‘être este să reprezinte o contra-balanţă a Puterii. Atâta timp cât Puterea e perfidă, reacţia vandalilor va fi violentă. Aşa-s scrise regulile. Nu le-a inventat Zahar Prilepin.

Iar Parlamentele ard bine şi în realitate. Prin urmare nu trebuie ignorată această carte.

Ei ard, ard… şi mai departe ce? Mai departe e revoluţia. Rămâne cenuşă. Iar dincolo de revoluţie e furtul revoluţiei. Cenuşa se împrăştie uşor. Fiindcă niciun sistem măturat prin violenţă nu este pe măsură să-şi apere valorile pe care singur le-a compromis.

Dincoace de literatură are loc o revoluţie altfel. Low scale însă poate că-i long term. Se numeşte Occupy Wall Street. Această iniţiativă este interesantă reieşind din două aspecte: 1. nu compromite valorile; şi 2. se întâmplă în America. În America revoluţiile n-au avut priză la public. Sistemul capitalist bazat pe iniţiativa antreprenorială e suficient de maleabil şi adaptabil la nevoile individului. Fiecare face ce vrea şi cum poate. Dar se pare că sistemul care-i îmbogăţeşte pe unii care au o influienţă semnificativă asupra politicului şi, prin urmare, asupra celorlaţi, a ajuns la os. Şi lumea a luat cu asalt Wall Street. În tăcere. Fără lideri. Fără foc. Şi fără cenuşă.