Toţi cei care pleacă din locul de unde s-au ştiut nedezlipiţi timp îndelungat, au o deosebită poftă culinară pentru mâncărurile obişnuite din ţară.Ali îmi spune că zilele astea i-au adus ceapă şi brânză: „Mâncam înnebunită”. A trecut şi la ciorbă: „nu-mi place, dar când e să-mi aduc aminte de acasă, e perfect”. Mirosul de carne proaspăt făcută la grătar îi aduce aminte de nanu. Orice n-ar mânca o face să-şi amintească de casă, de mirosurile din bucătăria mamei şi de multe alte lucruri care n-au vreo legătură exactă cu mâncărurile. „Aş mânca o porţie de dovlecei!”Lunea viitoare mă văd cu ea. I-am promis că-i aduc ceva de pe la noi prin magazine. Dacă mă abţin patru zile să nu desfac pachetele până ajung din Sibiu la Iaşi, o să-i împlinesc poftele.Cu Doru e la fel. Vara asta nu s-a lăsat până nu a mâncat câteva pateuri din piaţă: „N-o fac în fiecare zi.” Moldovă, Moldovă!