5. Apogeul Imperiului Bizantin (842-1025)

Deși, trecut prin numeroase perioade de instablitate internă sau slăbiciune în fața dușanilor externi, Imperiul Bizantin a avut puterea de a-și reface forțele mereu. În fața pericolului arab, după a perioadă de instabilitate internă cauzată de luptele iconoclaste, și mai nou, în fața pretențiilor manifestate din Occident, statul Bizantin își cunoaște perioada sa cea mai infloritoare.

Acestă perioadă începe în 842, odată cu urcarea la tron a împăratului Mihail al III-lea Amorianul. După o domnie de 25 de ani a acestuia din urmă, la tronul din Constantinopol vine dinastia macedoneană. Aceasta i-a avut ca reprezantanți pe:

- Vasile I (867-886).

- Leon al VI-lea Înțeleptul (886-912).

- Constantin al VII-lea (912-959).

- Roman al II-lea (959-963).

- Vasile al II-lea (963-1025).

Începînd cu împărații macedoneni, tronul bizantin devine ereditar, fapt ce a conferit o puternică stabilitate instituției monarhice. Dintre realizările epocii enumerăm:

- elaborarea unor noi coduri de legi: ”Procheiron” și ”Basilicalele”, în 60 de volume (menite să îmbine ”Corpus juris civilis” al lui Justinian I cu ”Ecloga” lui Leon al III-lea).

- apărarea clasei țăranilor liberi în fața marilor proprietati și luarea de măsuri stricte contra înstrăinării pămîntului țăranilor.

- reafirmarea ideologiei imperiale de restabilire a imperiului universal.

- importante recuceriri teritoriale în Orient: Munții Taurus, Armenia, Mesopotamia, Siria, Palestina, Creta (961), Cipru(964).

- recucerirea Bulgariei (971), și apoi a întregii peninsule. Restabilirea controlului pe malul Dunării. Respingerea atacurilor ruso-kievene (968-971).

- păstrarea posesiunilor în sudul Italiei.

- creștinarea bulgarilor (864) și a slvilor de est (988). 

Astfel, anul 1025 surprinde imperiul în momentul său de maximă înflorire. Armata număra după estimări obiective peste 250.000 de ostași. Economia imperială controla drumurile comerciale pe uscat și bazinele est-mediteraneene și pontice. Harta de mai jos este reprezentativă:

6. Criza secolului XI (1025-1081)

După perioada de inflorire, statul bizantin se confruntă cu o alta, de decădere. Apusul dinastiei macedonene și slăbirea armatei imperiale a cauzat imperiul importante pierderi teritoriale. Intervalul dintre anii 1025 și 1081 reprezintă inceputul declinului Imperiului Bizantin.

Economic – afirmarea negustorilor venețieni în raport cu cei locali. Pierderea controlului economic în Asia Mică.

Financiar – cheltuieli mari pentru ceremoniile de la curte, costuri impunătoare pentru susținerea campaniilor de recucerire.

Social – abandonarea protejării clasei țăranilor liberi și începutul ascensiunii marilor proprietari.

Militar - decăderea rolului țăranilor stratioți și creșterea rolului mercenarilor instabili și costisitori.

Dintre dușmanii externi ai imperiului, îi putem enumera pe: turcii segiucizi – în Orient; pecenegii - la gurile Dunării și normanzii – în vest.

În acestă perioadă, imperiul cunoaște importante pierderi teritoriale:

- pierderea posesiunilor în Italia.

- gravă înfrîngere în fața turcilor selgiucizi la Manzikert.

- pierderea Asiei Mici, și ajungerea turcilor la Constantinopol.

- pecenegii jefuiesc totul în calea lor pînă sub zidurile Constantinopolului.

Împărații din această perioadă au fost:

- Constantin al VIII-lea (1025-1028).

- Roman al III-lea (1028-1034).

- Constantin al IX-lea Monomahul (1034-1055).

- Constantin al X-lea Ducas (1055-1067).

- Roman al IV-lea (1067-1071).

- Mihail al VII-lea (1071-1078).

7. Cultura

În cultura laică îl distingem pe Georgios Pisides, care a descris campaniile lui Heracliu.

În cultura religioasă putem aduce ca exemple pe:

- Maxim Mărturisitorul, autor de texte de mistică și ascetică ortodoxă. Unele din scrierile sale sunt incluse în Filocalie.

- Ioan Damaschin, autor al scrierilor ”Dogmatica”, ”Izvoarele cunoașterii” sau ”Expunere a credinței ortodoxe”.

- Teofan Mărturisitorul, autor de cronici istorice.

- Fotie cel Mare, considerat unul dintre cei mai mari ierarhi ortodocși.

- Împăratul Constantin al VII-lea, care a scris: ”Despre theme”, ”Despre ceremonii”, ”Despre administrația imperiului”, ”Viața împăratului Vasile I”.

- Mihail Psellos, autor al ”Cronographiei”.