Noua perioadă vine cu urmările cauzate de politica expansionistă dusă în secolul VI. Sunt pierdute majoritatea teritoriilor recucerite de Iustinian, precum și o mare parte din teritoriile balcanice și micrasiatice. Astfel, imperiul a ajuns într-o situație defavorabilă economic și militar.

În ciuda acestor pierderi teritoriale, societatea bizantină a cunoscut o lungă perioadă de înflorire. Noua perioadă se manifestă prin tăria clasei țărănești, prin organizarea strict ierarhică și apogeul instituției monarhice. Economia urbană este în plină ascensiune, în timp ce restrîngerea la Asia Mică și o mică parte din Balcani, a conferit imperiului unitate la nivel social, etnic și religios.

Totodată, are loc definitivarea procesului de elenizare a societății bizantine, iar Ortodoxia devina unica religie în stat.

1. Economie și societate.

Rolul stabilizator purtat de regiunea Asiei Mici s-a manifestat și la nivel social-economic. Pe scurt, principalele aspecte au fost:

- rolul de grînar al imperiului, purtat cîndva de Egipt, a fost preluat de Asia Mică.

- pierderea teritorilor în care era dezvoltată marea  proprietate, precum și instabilitatea militară a cauzat întărirea clasei țăranilor liberi. Cu toate acestea, domeniile aristocratice s-au păstrat într-un număr mai mic.

- în lumea rurală s-a păstrat încă mult timp vechea orînduire a obștii sătești, în care proprietatea comună era stăpînită în devălmășie, iar proprietatea privată era ereditară.

- în secolul VIII viața urbană intră pentru scurt timp în declin, din cauza scăderii schimburilor comerciale, a rarefierii monedei, și a dezurbanizării.

- pierderea controlului bazinului Mării Mediterane, și reorintarea spre bazainul Mărilor Egee și Neagră. Cu toate acestea, negustorii bizantini ajungea pînă în Occident, Orient și chiar la Marea Baltică.

- rolul sclavilor în procesul de producție decade, afirmîndu-se în schimb, țăranii liberi și meseriașii, răspunzători de calitatea muncii lor.

- eparchul deține o mare autoritate la nivel economic, fiind funcționarul care fixa prețurile și impozitele la mărfuri, numea patronii organizațiilor economice și controla viața economică de la orașe. De notat că impozitele puteau atinge 12% din valoarea mărfii.

- la sfîrșitul secolului IX, în Imperiu își fac apariția negustorii venețieni, care ulterior aveau să joace un rol important în decăderea economiei bizantine.

 

2. Organizarea de stat.

În gîndirea politică a vremii, putem sublinia două curente:

realistă – a fost prezent în secolele VII-XI și s-a manifestat prin resemnarea cu pierderea teritoriilor occidentale și orientale. Interesele Imperiului au fost restrînse la Asia Mică și regiunea balcanică. În schimb, imperiul își rezerva hegemonia în lumea creștină, al cărui rol rămînea acela de a proteja popoarele creștine. S-a dezvoltat teoria ”familiei de regi”, potrivit căreia basileul de la Constantinopol și voievozii creștini alcătuiau o familie, în care rolul cel mai important în deținea impăratul bizantin.

universalistă – s-a manifestat în secolul XI, ca urmare a reafirmării intențiilor impăraților din dinastia macedoneană de a restabili imperiul universal. Îm acest sens, expunerea lui Nicolae Misticul ne spune multe:
”Constanonopolul este deasupra oricărei puteri terestre și unica putere insituită pe pămînt de stăpînul ceresc.”

Spre deosebire de perioada precedentă, toți funcționarii de stat au fost supuși direct împăratului, ceea ce a conferit o putere mai mare basileului, precum și mai multă responsabilitare celor ce-l slujeau. A crescut rolul jucat de eunuc (un fel de prim-ministru), precum și cel al logofătului (trezorier central).

Contribuabilii erau împărțiți în trei clase:

- persoanele individuale.

- mănăstirile.

- comunitățile rurale.

Din punct de vedere administrativ, crește rolul themelor, ca unități teritoriale. Ele apar încă pe timpul guvernării vrednicului împărat Hercaliu, și capătă un rol mai însemnat în vremea invaziilor arabe. În contextul pericolului extern, populațiile rurale din theme au constituit un important factor militar, armata imperială fiind alcătuită din țăranii liberi. Totodată, aceiași țărani liberi constiuiau o importantă sursă de impozit, prin aceasta explicîndu-se politica dusă de împărații din Constantinopol, de apărare a țărănimii libere. Numărul themelor către anul 1025 era de patruzeci.  

Armata s-a întărit prin prezența țăranilor stratiotici, iar mercenarii au fost excluși cu timpul. Ea se împărțea în două untăți:

armata de privincie - care se afla sub conducerea strategilor din theme și număra în secolul X în Asia Mică 70.000 de oșteni și 45.000 în partea europeană a imperiului.

armata centrală -  ea era condusă direct de împărat, fiind o forță de elită, gata să intervină pe orice timp, în orice loc de bătălie. În același secol X număra 24.000 de oameni.