Se prea poate ca acest sentiment să îl aibă mai mulți compatrioți de-ai mei. Pentru că așa te simți în țara unde nimeni nu te întreabă dacă ai să poți plăti facturile la final de lună după ce taxele au fost majorate, dacă ai să mai mănânci carne în zilele ce urmează pentru că ea este de proastă calitate și totuși destul de scumpă, dacă ai ce face din salariul pe care îl primești…
Nu mă plâng, știu să îmi fac treaba și să îmi port crucea cu demnitate, dar mă gândesc la sutele de bătrâni de prin satele uitate ale Moldovei unde se ajunge doar la alegeri, la miile de copii abandonați de părinții plecați după bani lungi și mă întreb: Să fi uitat țara asta de noi? N-o mai fi având nevoie?
Se pare că da, dar nu diperați, vin alegerile și iar vom deveni importanți!
