De cele m-ai multe ori aud următoarea replică:acasă e cel m-ai bine sau ca acasă nui nicăieri. Și iată stau și mă gândesc cumar fi asta. Oare ei chiar nu au probleme acasă? Sunt un pic confuză, nu defaptul că oamenii nu se confruntă cu probleme însă de faptul că eu dau pesteele în fiecare zi. Mă trezesc câteodată că atât de mult nu doresc acasă, nudoresc să d-au peste certuri, negații, observații, discuții despre persoanenedorite care pur și simplu î-mi provoacă depresie.143158_articol.jpgȘi  chiar dacă deja am trecut de stadiuladolescent simt că crizele de atunci încă m-ai persistă. Dacă aș întreba pe cinevace înseamnă „a fi acasă” pentru el sunt sigură că-mi va răspunde cu o sumedeniede replici aducându-mi și argumente eu însă sunt într-o dilemă totală, nu știuce să spun că e bine sau rău, nu am nici o descriere potrivită. A fi acasă arînsemnă a fi acolo unde tu te simți comod, unde te simți liber în gândire,exprimare, unde cineva mereu e în așteptarea ta, acolo unde căldura nu s-etermină niciodată, acolo unde cu adevărat e bine, eu însă nu  pot înpărtăși aceste sentimente. Studiez lafacultatea de Psihologie și Științe ale Educației, și nimic din ceea ce studiezacolo nu m-ă ajută în viața de zi cu zi, și știți de ce? din cauză căpersoanele dragi m-ă ignoră, atunci când doresc să spun ceva din domeniulpsihologic aud numai reproșuri precum că eu încă nu cunosc nimic, nu poate fivorba despre mine ca despre un student de la psihologie fiindcă nu corespundanumitor principii implementate în capurile lor. Și atunci apare așa o întrebare:în cine naiba e problema, în mine s-au în ei?, nu-mi sunt acceptate ideile-atuncicum pot să m-ă exprim?. Apar o sumedenie de întrebări: de ce cei din jur(străini) mă văd altfel? De ce ei m-ă apreciază așa cum sunt? De ce ei m-ăprimesc așa cum sunt? De ce ceilalți m-ă percep ca pe un om comunicabil, vesel,atrăgător, plăcut? De ce alții m-ă laudă? De ce pentru cei străini, eucorespund normelor lor? De ce familia, ce-a care ar trebui să mă accepte așacum sunt, să m-ă susție ei fac numai să m-ă certe, să m-ă inhibe?, ș.m.d. Nugăsesc răspuns la așa întrebări nicăieri, nici în mine, nici acolo, nicialtundeva, chiar că sunt blocată.