Deşi pe parcursul lecturii ai avea impresia că îi lipseşte ceva, lucrarea este un roman "liniştit", cel puţin, comparativ cu alte cărţi de dragoste pe care le-am citit eu. Locul perfect în care să îl citeşti ar fi un fotoliu în care să stai învelit cu o plapumă groasă, o cameră plină de lumină şi căldură, iar peste fereastră o ninsoare ce să aducă impresia de încetineală.
Munţii, felul de a nara al scriitorului şi cei doi (Nora şi Paul) m-au făcut să-mi doresc starea extatică a schiorului pe care o trăieşte Paul din momentul în care începe să practice acest sport de iarnă. Astfel, de câte ori a schiat dânsul, de atâtea ori am schiat şi eu.

- Viaţa începe mereu.- Cine a fost în munţi e un om liber.- Eşti frumoasă, Nora. Este un acord înter tine şi tine, şi acest acord se numeşte frumuseţe.