Au început fiind iubite, femei, apoi soţiile taţilor noştri şi-au devenit apoi mamele noastre.     Habar n-avem cum au trecut prin cele 9 luni de sarcină şi cum de s-or fi descurcat cu poftele în miez de noapte, fără supermarket- uri care să vândă-n crucea dimineţii căpşune proaspete şi cireşe confiate ? Pe când 1 litru de lapte costa 4 ore de stat la cozi şi când nu existau zeci de reviste de tip Bebe, Ultra-Bebe, Mega-Bebe, mamele noastre ştiau cum să ne poarte-n pântece ca sa ne fie bine. Cum oare? Habar n-am!     Habar n-avem cum ne-au crescut fără scutece de unică folosinţă (remember pelincile?!) create special pentru bebeluţi activi (oare ceilalti cum s-or fi descurcat?), sau fara detergenti cu particule XYZ cu miros de primavară târzie ori de zăpadaă timpurie. (hainele miroseau pur si simplu a curat!….si- a frig) Cum Doamne iarta-mă de ne spălau hăinuţele mânjite de noroi fără detergentul cu cele mai roz molecule din lume? Pe semne că pe vremea aia, murdăria nu era chiar bună.     Habar n-avem cum se jucau cu noi, cum reuseau să ne distreze la 5 ani, făra păpuşi siliconate, joystick-uri de console sau telecomenzi.     N-aveam colecţii de jucărioare de la meniuri fericite, dar mamele de-atunci colecţionau buline rosii de la gradinita noastra si le prindeau mandre-n perdele, semn că fuseserăm cuminţi.     Habar n-avem cum reuşeau să fie cele mai frumoase, când cel mai fin parfum venea în tub de spray maron, cu care se dadeau doar la ocazii speciale. Cum de ştiau ce-i ăla „stil”, pe când cuvântul „glossy” nu se inventase încă?     Habar n-avem cum de i-au cucerit pe taţii noştri, fără eye-shadows şi mascara cu efect boombastic, fara trenduri sau rujuri super-ultra stay-on şi fără unghii false French.     La 9 ani te-ai dat cu fundul de pamânt în magazin şi i-ai urlat din toâi plămânii că e o mamă rea. Nu-ţi luase nu ştiu care jucărie.     La 15 ani te-ai încuiat în camera şi i-ai strigat „Nu te mai suport!”. Normal, nu te lăsase la un bairam.     La 20 de ani buşeai de toti pereţii uşa de la intrare şi rabufneai sonor pe casa scării: „Lasa-ma-n pace! Te urăsc!”. Nu-i mai placea cu cine ieşi…     În fine, la 30 de ani îi trânteai telefonu-n nas: „Tu habar n-ai cum e să nu lucrezi la stat!”, când îţi spunea să ai grijă de tine şi să te duci din când în când la doctor.     Tu, cel care nu ştiu dacă ai habar cum e să fii părinte, adu-ţi aminte în fiecare zi s-o preţuieşti mai mult pe MAMA.