Azi a avut loc cel de al VI-lea Congres al Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Se spera ca spectatorii arenei politice vor avea parte de un spectacol al democratiei si maturitatii politice. Toti asteptau o modificare de abordare, o dezbatere interactiva, o innoire a partidului, o intentie de a propune un model viabil de schimbare la fata pentru celelalte partide politice - mai ales acelor partide care au deja o anumita istorie in spate. Nu a fost sa fie asa. Dupa mine, am avut parte de un eveniment politic total indepartat de realitatile si aspiratiile propriului electorat. Un congres care traseaza calea spre un esec predestinat - daca se va utiliza un cadru pseodo-democratic, sau un traseu asigurat - daca vor fi maximizate practicile monopoliste si autoritare / dictatoriale.Datorita TIC am avut prilejul sa urmaresc lucrarile Congresului prin intremediul transmisiunii in direct de pe pagina web a PCRM. Astfel, am incercat sa incropesc citeva consideratii personale asupra acestui eveniment, care va trasa viitorul acestui stat - cel putin pentru viitorii 5 ani de acum in colo. Reprezintativitatile de vitrinaDiscursul presedintelui a scos la iveala o fala nejustificata cu realitatea cotidiana. Daca este sa privim peste toate rapoartele de monitorizare, vom observa ca rezultatele pozitive sunt obtinute prin limitari considerabile. Insa, in raportul sau, care a durat mai mult de ora, presedintele Voronin a incercat sa polemizeze cu opozitia politica, nu tocmai cu cei din 2002-2003, ci cu cei care s-au afirmat mai recent. Polemizarea nu s-a concentrat pe o viziune certa a propriului partid, ci pe o dorinta agonica de a mai ramine la putere. Mai mult decit atit, cum poti permite organizarea unei asemenea actiuni unde este utilizata ca limba oficiala de lucru limba rusa, care de altfel nici nu este limba oficiala a acestei tari. Din acest punct de analiza, cel al criteriului de limba, trebuie sa inteleg ca PCRM este un partid al reprezentantilor minoritari: rusi, ucraineni, gagauzi si nicidecum moldoveni. In acest context, PCRM trebuie considerat un partid care reprezinta cu precadere intresele vorbitorilor de limba rusa. Limba oficiala a statului a fost utilizata doar in citeva interventii. Iar, în peste 95 % din lucrarile Congresului s-a utilizat o limba rusa, si aceea provinciala, stilcita si moldovenizata. Totodata, imnul Republicii Moldova nu a fost interpretat nici la deschiderea , nici la inchiderea lucrarilor Congresului. In acest caz, cel putin din respect fata de statul pe care-l guverneaza, cum de mai poate avea legitimitatea PCRM de a guverna aceasta tara? Pe parcursul lucrarilor s-a utilzat mult considerentul ca PCRM este un partid al tinerilor, chiar daca in sala erau prezenti mai multi delegati din categoria de varsta peste 45 de ani. S-a putut observa aspectul electoral al Anului Tineretului. Iar, intr-o asemenea situatie, chiar se poate considera faptul ca aceasta logica este menita pentru a utiliza, prin redirectionare, resurse bugetare pentru presupuse actiuni de tineret, in realitate activitati electorale. Ceea ce tine de egalitatea de sexe, femeile au fost utilizate la prezidiu doar ca un decor politic. Iar, discursurile unora dintre acestea au fost patetice si fara o incarcatura relevanta pentru mersul lucrurilor.Raspunsul la intrebari din partea delegatilor a fost evitat pe cit de mult posibil de catre presedintele Voronin. Interventiile delegatilor, practic a fost limitata, iar dezideratul de a asista la o dezbatere politica viabila a fost o miza cu adevarat perdanta. Good bye Lenin pe moldoveneste Odata ce a fost dat publicitatii, discutiiile asupra noului program politic al PCRM au consumat multa cerneala, minute la TV si Radio si caractere scrise in mediul virtual. Propunerea unui program reformat face parte din strategia de modernizare a celui mai longeviv partid politic aflat la guvernare in Republica Moldova. L-am citit si eu cu atentie! Consider ca este vorba despre un preambul al unei teze de disertatie pentru un masterand in stiinte politice. Am avut senzatia ca este vorba despre o schita a unei teoretizari despere rolul unui partid comunist intr-o societate a cunoasterii. Insa, confuzia vine de la faptul ca sunt utilizate multe precepte specifice neo-liberalismului, care nu au nimic de a face cu arhaismele mostenite de la defunctul sistem unic-partidar al URSS. Dupa mine, PCRM se lauda cu un program politic care reprezinta traseul catre o pierdere sigura. Putini din delegatii care l-au votat au inteles cau adevarat ce anume au votat. Ma tem ca nici tovarasul Voronin nu a inteles ceea ce a votat. Ma mai tem, ca nici ideologii politici nu isi dau seama la ce anume s-au inhamat si cum vor putea infaptui ceea ce si-au propus. Mai mult decat atit, fiind o tratare teoretica, acest program politic este neaccesibil publicului larg, adica a simplului alegator. La prima vedere logica este simpla: putini trebuie sa inteleaga faptul ca programul este de fapt o poliloghie unor dogme perisabile. Insa, la o analiza mai atenta unele dintre prevederile acestui document sunt contrare vectorului de integrare europeana, la care si PCRM aspira. Astfel, adevarata pierdere consta in timp si in resurse. Iar, pierderea nu va fi numai a PCRM, dar si a tarii pe care acest partid inca o mai guverneaza. Morala evenimentului...Concluzia mea este ca PCRM in continuare ramine a fi o structura politica incorporata in viciile trecutului, fara o posibilitate de a se moderniza si europeniza. Sansa pe care a avut-o, a ratat-o cu buna-stiinta. Astfel, pentru mentinerea la guvernare se anunta o perioada politica specifica dictatorialismului sud-american. Fatalist zicand, electoratul isi merita propria soarta. Optimist fiind, consider ca este o perioada prielnica pentru unele factiuni politice sa-si consolideze pozitiile si sa mizeze pe imbalsamarea PCRM.