Tu o să mori pentru că mă iubeştişi-ai tăi o să mă blesteme de fiecare datăcând îşi vor aminti de noi.
În fiecare staţie de troleibus voi aştepta să vină din greşealăun tren care să-şi ascundă destinaţia.Un tren din care să nu cobor niciodatăşi-n care nimeni să nu iubească.
Tu-o să-mi vii din prima noapte gol în patsă-mi ţii lecţii despre viaţă.Vom face dragoste apoi,certându-ne din cel mai prost motiv.
...şi-atunci,nu mai ştiu dacă te voi iubipentru că ai murit iubindu-mă prea multsau de te voi urî pentru că mai vii şi acumfără să-ţi dai seama că nu eşti,că nicio femeie nu te-ar mai aştepta între coapsele ei desfăcuteşi nicio înghiţitură de cafea nu ţi-ar mai simţi măruntaiele.
Tu o să dormi în podul casei meleşi-o să ucizi dimineaţă bărbatul care-mi va ieşi de după uşă.„Sunt unicul pe care l-ai avut şi unicul pe care-l vei avea”.Tu mă vei săruta în timp ce dorm şi-astfel în fiecare noaptepână când într-o zi voi înnebuni.
Mă vei privi din colţul uşii ca un stativ cu morţişi-apoi te vei apropia de mine să-mi dictezi hipnoticacest poem.Să fiu acuzată de omorcând mă vor găsi înnebunităpe trepte.
