Ce vreau io acum? Vreau prieteni. De ăia adevăraţi. Care să nu te întrerupă cu o glumă proastă atunci cînd tu vorbeşti serios,care să nu-ţi rîdă în nas cînd ţie ţi-e greu. Care să nu vie la tine şi să-ţi arunce un "da şei păţît fa?" cînd tu aproape plîngi. Care să te sune de 3000 ori atunci cînd lipseşti de la şcoală pentru că-şi fac griji. Care să împărtăşească totul cu tine. Care să încalce uneori regulile personale/din familie/şcoală/societate,dacă asta te va face pe tine fericit. Care să fie alături de tine cu sufletul. Cărora le poţi spune orice,nu contează cît de personal e sau cît de patetic sună,pentru că ei te iubesc pentru ceea ce eşti. Care să te asculte şi la 1 noaptea dacă ai ceva de spus. Care să te pună pe tine deasupra tuturor,pentru că te iubesc.
Da,e amuzant să rîzi şi să-ţi faci de cap. E amuzant să faci glume,mai bune sau mai proaste,dar prietenii nu sunt pentru asta. Prietenii sunt pentru suflet. Prietenii sunt cei care trebuie să te susţină chiar şi cînd vrei să-ţi tai un picior,dacă tu eşti sigur că anume asta te va face fericit. Şi dacă te consideri prieten,don't act like a bitch. Fă măcar din cînd în cînd faţa că-ţi PASĂ. Cu adevărat. Nu copie la istorie şi merje cu mn s'mă keptăn şi apoi te rîde tot drumul dar cînd am nevoie să vorbesc cu cineva "şi vrei fa? şei păţît?".
I'm sorry,i don't need you. ^^
