Al scris într-un cuvânt are sens deplin. El poate fi articol posesiv genitival care însoţeşte un substantiv sau un pronume la genitiv. De exemplu:
Moise i-a zis: “Când voi ieşi din cetate, voi ridica mâinile spre Domnul, tunetele vor înceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este pământul!(Exod 9:29)
De asemenea el intră-n componenţa numeralelor ordinale. De exemplu:
În adevăr, dacă legământul dintai ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. (Evrei8:7)
A-l scris cu cratimă reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă: a -prepoziţie cu care se formează infinitivul şi l-pronume personal, persoana a III-a singular, cazul acuzativ, forma neaccentuată. De exemplu:
Cărturarul I-a zis: “Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.”(Marcu 12: 32-33)
