Salutare dragii mei cititori!
Astăzi vreau să-mi descarc sufletul prea *fericit*,care mă înspăimîntă.Pot să spun că pentru prima oară în viață trec prin așa sentiment de neînțelegere.Sufăr de insuficiență de fericire adevărată,ceea ce trăiește acum în mine mă rănește,și mă face să vreau să vărs lacrimi,fără zgomot,undeva departe de privirea lumii.Să deslușesc trăirea ce mă macină inconștient prin propriul sentiment al bucuriei.Știu că nu mă înțelegeți,mai precis,această fericire superficială îmi provoacă dureri de suflet,și dureri de inimă.Nu știu unde să spun și cum să tac și să mă *adun*,nu știu dacă o să mă înțeleagă cineva acum,dar știu că dacă o să scriu aici,toate emoțiile,sentimentele ce curg ca șuvoaiele de apă și se aștern pe foaie,o să ia o mică parte din greutate și incomoditate rară de suflet dezamăgit și risipit prin gîndurile mele rănite.Am nevoie de o îmbrățișare adevărată,una strînsă și caldă,vreau să-mi pun capul pe pieptul cuiva și să uit de toate,și să ZBOR…Așa cum o făceam odată,să fiu înțeleasă,să mi se asculte cuvintele,ce mai apoi să-mi ușureze ființa din mine.Cred că prima dată simt ceea ce este la moment în mine,simt cum se prăbușește lumea mea misterioasă în prăpastia infinită a nelămuririi.Sunt obosită să mă simt așa aproape zi de zi,chiar de zîmbesc știu că în mine se ascunde cu totul alt zîmbet,care la sigur dacă s-ar fi lăsat la văzul tuturor,o să-i facă să înțeleaga adevarata mea stare.Dar nu vreau!!!Nu vreau să rănesc pe nimeni și nici să le stric dispoziția,chiar de unii văd și se interesează și spun cu siguranță că dacă o să-mi descarc sufletul prin cuvinte,o să redevin la o stare mai liniștită..NU E CORECT!Totul e pentru puțin timp,mai apoi iar reînvie,singura Eu știu cum și de ce tac,pentru că durerea unuia influențează starea altuia,iar eu nu sunt genul de om ce vrea să rănească buna dispoziție a celorlalți,mie îmi pasă de sentimentele și de zîmbetul care îl văd pe chipul oamenilor,și nu doresc niciodată rău nimănui!Aș mai scrie o continuare a acestei mici postări,dar o las pe altă dată,și sper să revin cu ceva mai vesel,ceva ce aștept eu de mai demult,dar tot nu apare
!Speranța moare ultima!
