Nănaşa mea care s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă a murit decurînd,am îngrijit de ea şi zi şi noaptea cît a stat la pat,apoi după moarte am înmormîntat-o ca pe o creştină cu "praznice" de pomenire la sf.biserică,acasă împreună cu rudele şi vecinii ei .Dar iată că de la o vreme naşul meu parcă nu mai vroia să-i coc pîine, să-i spăl lengeria,motivînd că-şi face singur şi nu are nevoie de ajutor, cui să-i dee în gînd că acolo îşi mai făcuse drum şi alţii,care demult li se scurgeau ochii după gospodăria ceia,care nu este atît de bună,dar probabil că este situată la un loc mai la drumul central al satului.Nu am nevoie de gospodăriea naşului, dar mă gîndesc de unde atîta răutate în lumea asta ,care pentru avere îşi rup gîtul numai uitînd de ruşine,omenie, mai la urma urmei şi gîndiţi cui îi trebuie- chiar unei rude apropiate,care nu se mai satură de bogăţie.Nu-mi încape în cap şi zi de zi mă gîndesc unde vom ajunge cu aşa lume,care uită de Dumnezeu ,dar care se bat în piept că sunt creştini şi nu vreau rău nimănui.
Halal de aşa oameni şi cred că mai mult nu-mi voi dori să fiu moştenitor nimănui.
