Zdubii au murit acum cinci-şase ani. Şi-au uitat fanii calitativi şi s-au îndreptat spre cantitatea sterilă (marele hop: atunci şi acum). Dar datorită zdubilor mi-am îndreptat marea atenţie spre minunatul folclor carpato-nistreano-danubian, adicătelea daco-român. Scopul celor de la Subcarpaţi ar trebui să fie acelaşi, să readucă urechea tineretului rătăcitor şi americanizat la tradiţia veche şi autentică a pământului nostru strămoşesc. Căci vorba bună, uită folclorul ca să-ţi dispară poporul.
Ce se întâmplă astăzi în Românica carpatică ce merge orb în hău? În oglindă e răspunsul şi-n ceaţă roz e ochiul.
Deşi cei de la Subcarpaţi vin dintr-un mediu extrem de babelonizat şi poluat, unde muzica sintetică sparge în bucăţi liniştea divină, le urez totuşi baftă, inimă bună şi un drum uşor înapoi, căci vorba scriitorului, doar cu trecutul vom lumina viitorul.
Şi totuşi, cum n-ai da, cel mai sincer şi autentic album al zdubilor e primul, "Hardcore moldovenesc".
