Aparu ca de oobicei, acolo, unde cerul si cu marea deveneau una,.. pecetluind cu coroana-i sclipitoare a lor imbratisare. Stralucea ca niciodata, iar de pe raze-i se prelingeau picuri de lumina argintiu-aurie, cazand in nisipul racoros, topindu-se in el. Marea era ireal de linistita. Valurile murmurau incetisor o melodie hipnotizanta.
Inca dimineata. Nimeni. Si nimeni nu vroiam sa fie. Liniste si Singuratate. – Doua surori ce ma tineau de mana si-mi zambeau induiosator…
Paseam impreuna prin apa limpede…
…limpede si calma - de nu credeai sa se fi zbatut vre-o data-n tarm, potolindu-si furia in al sau nisip.
Limpede si calma, abia unduitoare… ma chema tot mai departe si eu mergeam ratacindu-ma cu buna stiinta in soapta-i ademinitoare.
As fi mers asa mult, mult… daca n-ar fi trebuit sa ma trezesc…
