“Culori” din sentimente ?!
Se spune drept că sentimentele oferă culori vieții,sentimentele pozitive ce inspiră mereu acei *fluturași* în stomac și care provoacă fericirea și un zîmbet sincer și frumos pe chip.Sentimentele sunt o *categorie* principală în viața noastră,personal pentru mine,un sentiment sincer și afectuos din partea persoanei dragi,provoacă o plăcere enormă de a descoperi toate cărările către ieșiri și intrări în centrul inimii sale.Astăzi mă simt plină de bucurie,de vise ca din basme,povești cu finaluri fericite,speranțe,clipe neuitate și multe altele care mă fac să fiu așa cum sunt acum!!!La un moment dat realizez că am o *pietricică*pe micuța mea inimă… și anume o *piatră* constituită din simple cuvinte,profunde,care ar destăinui vieții un sens adînc în lumea dragostei.. Sunt cuvinte care dor,care mă rănesc cumplit cînd le aud prin gîndurile mele,și care vor să părăsească universul imaginar al gîndirii spre lumea reală.Din păcate situația mă face să țin acele cuvinte în *cătușe* și să le păstrez doar pentru mine,să le las să mă facă să scap lacrimi din ochi,ca pe niște cristale într-o grămadă de diamante  prețioase.
Interesant este că sunt cuvinte frumoase,sunt cele mai deosebite și cele mai prețuite de mine,dar care mă fac să mă simt epuizată de sunetul lor singur și fără de ecouri.Săptămîna trecută am trecut prin adevărate trăiri sufletești,
și rele DAR ȘI BUNE!!!!
Am resimțit un strop de fericire pe chipul meu îngreunat de toată tristețea care a zăcut în mine ceva vreme.
Am retrăit clipe unice,am aflat starea adevărată a unui om plin de emoții pozitive,am realizat ce este să atingi un scop care ți l-ai propus și să faci să devină însfîrșit realitate,REALITATE PENTRU TOATĂ VIAȚA,am căpătat noi responsabilităti care au schimbat cursul destinului meu de acum încolo…Și toate prin ce am trecut s-au meritat,pentru că nimic în viața asta nu e întîmplător,totul se petrece cu un rost în viață,toate duc la ceva,sau la nimic..Am învățat că speranța moare ultima,sau nu moare deloc .. mă refer la așteptările mele către anumite rezultate,poate mai bune,poate mai rele.Am învățat să trăiesc cu ziua de azi,nu cu cea de ieri,dar să mă gîndesc la ziua de mîine.O mie și o sută de gînduri risipite într-un vid infinit..gînduri care mult mi-au format personalitatea,care m-au iluminat prin abudența de scopuri către viitor.Azi încă sper.. că va veni ziua cînd voi fi cea mai fericită,fericită pe deplin,pe merit,și îmi voi ascunde definitiv durerile care mi sau format de la devastatoarea suferință.

Voi fi eu,cea care am fost odată,voi fi ..EU .. CEA ADEVĂRATĂ !!!
 But all I need  is ..  ♥♥♥