când ai murit nu ştiam ce ţi se întâmplăeram primii oameni şi nu ştiam că se moarete-am lăsat să dormi câteva ore,dar nu te-ai trezit nici în dimineaţa următoare
trei nopţi la rând am stat în braţele taleşi nu voiai să mă strângierai rece, te-am învelit, dar tot rece eraifaţa ta, mâinile, picioarele tale şi pieptulse făceau mai albe
iubitule, noi nu ştiam că se moareîntr-o zi ne-a plouat te-am aşezat apoi la loc dosit şi-am adus flori să te faci bine, dar nu te-ai făcuterai udam înjurat tot ce urca în tinepână când n-am mai putut să te vădşi-am plecat
peste nouă luni nu mai eraipeste nouă luni, iubitule, eu am născutnoi nu...
după atâta pauză, nu-mi vine să cred că am scris iar.
