ieri la cină i-am aruncat lui Vi-al-meu o frază pe care nici un soț n-o asteaptă nici măcar în glumă. În glumă i-am aruncat-o desigur, dar el toate glumele mele le ia în serios și tot ce spun serios ia în glumă. Pe asta se și bazează o relatie durabilă.
- Iarăși am cochetat cu N. (de la Necunoscutul)
N. e cineva despre care țin de mai mult timp să scriu. Aș fi vrut să-i fac o poză, poate am să i-o și fac vreodată, cu permisiunea dumnealui.
apare punctual în piață, cumpără ziarul, ocupă locul lui obișnuit la terasă, în mijlocul roiului de bărbati gălăgioși, face schimb de salutări și replici, citește și bea o cafea.îl cunoaște tot cartierul și el pe toți îi știe, iar daca nu, se relationează nestingherit cu oricine, servește câte un copil cu dulciuri sau le întinde o monedă, în caz că n-a reușit să treacă pe la chiosc.
în zonă-i un părculeț pentru copii, tobogane, căsuțe de plastic, căluți și scrâncioburi, îmi scot odraslele din cărucior și mă zbengui neliniștită după ei, să nu se împiedice, sa nu cadă, să nu urce, să nu coboare fără supravegherea mea.
- Hola, Liliana! Îmi rup ochii de la ai mei să studiez câte Liliane mai zburdă prin preajmă și simt o privire curioasă, urmărindu-mi traiectoria ilogică, zâmbește, nici lentilele de-o șchioapă nu-i camuflează scânteia poznașă din ochi. Zâmbesc și eu rușinată. Azi poartă alta cămașă, pantaloni la dungă și pantofi noi.
Mereu poartă pantofii noi...
Încerc să deduc de unde se-ncarcă cu energie boțul acesta de carne, brăzdată de riduri, palid, cu burta proptită pe genunchi, imobilizat de mai bine de treizeci de ani în scaunul lui cu rotile. Mă mai întreb cu mintea mea limitată de muiere curioasă câți bărbați teferi, pe picioare, cu mâini și ochi sănătoși știu să privească o femeie ca pe o femeie? Nu, fetelor, nu-i vorba de ocheadele ce te dezgolesc până la lenjeria intimă sau dincolo, nici de cătăturile rivale dintr-un duel eșuat, nici chiar de uitările de răpitor flămând... În esență, chiar nu știu despre ce-i vorba, nici cum să descriu fenomenul în cuvinte, căci bărbații au un singur fel de a se uita... sau nu se uită deloc. Iată așa, amețită de propriile mele gânduri mă apropii de căruciorul lui N.
- Mă duc să-mi cumpăr pâine, zice, zâmbește, azi pregătesc orez cu iepure, o salată ceva, îmi invit fiica și feciorul cu nepotii, să mâncăm împreună, eu stărui cu privirea asupra pantofilor lui lustruiți, el ridică ochii în cercetare și cred că ghicește la ce mă gândesc. Soția mea a decedat acum 20 de ani, am copiii aproape și ne ajutăm reciproc.
(Va urma.)
