Se intampla ca Ilinca sa ma bucure de dimineata. Zic “se intampla” deoarece dimineata, prin definitie, nimic nu ma poate bucura. Trezirile sunt devremi, grele, ochii de plumb, iar creierul din terci de gris. Azi dimineata, dupa 40 de minute de dans haotic prin casa, iesind in graba pe usa, aud de la mama “nu … Continue reading »