Deci,marţi m-am trezit la ora 13,miercuri la 14,joi la 12,vineri la 13,sîmbătă la 10 şi duminică pe la vreo 15,cred că eram obosită,am muncit o viaţă. Deci,săptămîna mea de lenevit intens a luat sfîrşit. Mîine ar trebui să ies puţin din casă,simt că o să mă transform în meduză. Sau o să mă înclei de canapea. Oricum,am obosit,e timpul să dorm. Genele mi s-au împreunat grele şi am adormit. M-am trezit a doua zi cu o mare bucurie în suflet,era luni. M-am îmbrăcat,am luat player-ul şi am zbughit-o în parc. Nu ştiu cum,dar nu m-am împiedicat,pantalonii erau curaţi,elasticul de păr nu s-a rupt,uşa s-a închis după prima lovitură şi căştile nu erau stricate. Wow,luni? Încep să nu te mai recunosc. Poate e bolnav. Ajunsă în parc am început să mă plimb şi să mă gîndesc ce săptămîni ratate am în faţă şi că trebuie să-mi găsesc alt job. Şi cum mergeam aşa,cu capu-n nori roz de catifea,am dat în capul altuia care era din greşeală în norii mei.- Ce dracu cauţi în norii mei???-...poftim?-Nimic. Scuze.Scuze,după aşa o replică mă mir cum de n-a sunat la spitalul de nebuni. Îmi întinde o mînă cu nişte unghii impecabile şi zîmbeşte.-Alex.-Diana... Şi aşa l-am cunoscut. Am mers împreună aproape tot oraşul,am rîs cum nu am mai făcut-o de mult timp. A doua zi de dimineaţă mă trezesc de la zgomotul unei bocănituri.Dar nu în uşă ci în fereastră. Porumbel nebun? Nu...Alex,cu un buchet mare de frezii. Urăsc florile. Dar îmi plac freziile. Bine,fie,1:0. Cred că au început să-mi placă zilele de luni,ba chiar foarte tare. Mai departe lucrurile au mers rapid. Mi-am găsit o slujbă mult mai interesantă şi plătită mai bine,m-am mutat la el,în altă parte a oraşului,într-un cartier verde şi liniştit. Pot să zic că am viaţa pe care mi-am dorit-o mereu. Lipseşte doar salata Caesar. "Deci,încă o noapte minunată!" Mă trezesc întinzînd mîinile cît de sus puteam,scăldîndu-mă în razele soarelui galeş,care-mi gîdila încet tot corpul. Deschid ochii pentru a vedea camera întreagă în petale de trandafir şi un tort mare,pe care scrie simplu: "Luni". Desigur de la spate trebuia să apară ceva care să mă sperie,şi a apărut,Alex,care m-a întrebat într-o şoaptă magică ceea ce vor toate femeile să audă. Şi evident nunta noastră a fost luni,cui îi pasă de tradiţii. Şi primul copil s-a născut tot luni.
Şi uite aşa am început eu să ador zilele de luni.
Buli buli.
