Şi iaca dacă o venit întîi septembrie...ap o venit şi Măria ei. Cea care poate stîrni războaie,furtuni,care-ţi poate strica ziua cu mult charm- bîrfa. Care la noi e persistentă. Poate prea. Şi nu poţi să faci ceva,să te învîrţi,să te întorci fără ca Măria ei să nu te sugrume pe la spate. Bîrfă de-aia poate adevărată,poate neadevărată,care răneşte sau amuză,şi o spunem şi noi mai departe că de',aşa vrem noi.
Şi nu poţi să faci un pas fără ca ei,marii şefi ai bîrfelor,să nu dăm nume,cred că fiecare s-a recunoscut deja dacă citeşte,să nu afle,să spună mai departe şi să-ţi facă viaţa un iad. Şi ce bă' dacă ei doi sînt împreună? Şi ce dacă ei au băut de ziua ei? Şi ce dacă unu e în Spania şi altu e-n Italia? Şi întrebarea principală: şi ce dacă e s-o frezat aşa cum o vrut e? Nu iaca spuneţi-mi vă rog,poate eu ceva nu înţeleg,care e farmecul în toată chestia asta? Ce-i aşa de super în a spune tuturor ceea ce omul ăla ţi-a încredinţat ţie?
Bîrfitorii sunt cei mai jalnici oameni. De ce? Păi pentru că dacă nu eşti inteligent,nu ai interese comune,nu poţi să-ţi vezi de treaba ta,nu faci la rîndul tău nimic interesant,ce faci? Te apuci de bîrfit. Taadaaa. Şi nu contează cîţi oameni răneşti în urma ta,nu contează cîţi oameni te urăsc pentru că scoţi zvonuri şi spui tuturor ceea ce ai auzit,ăsta e tot farmecul! Pentru că treci peste cadavre în drumul tău,şi nu te interesează deloc că cadavrele alea au fost odată suflete. Şi poate chiar ţi-au fost prieteni.
