Aş vrea să-mi fac un bar, undeva pe o insulă din Pacific, perfect rotundă şi cu o lagună în mijloc, care să arate de sus ca un sfârc ademenitor, doboarând piloţii de cursă lungă, ca o iubită într-adevăr fatală.
Un bar de lemn, pe plajă, între palmierii oblici, în umbra cărora să odihnească zeii vechi ai acestor locuri și animalele exotice cu nume stranii date de călătorii polinezieni care au trecut cândva pe aici.
Un bar care să străbată noaptea cu luminile literelor de neon roşii cu margini violete. Un cuvânt – „Portalu” – va sclipi în zori, întrecându-se cu soarele. De pereţi, vor sta rezemate câteva plăci de surfing, colorate psihedelic, câţiva pari şi o plasă de prins peşte.
Acolo, veţi veni, prietenii mei, în cuibul meu de phoenix. Iar tu cetitorule, ne vei vedea în visele-ţi umede, strigând cântece din alte vremuri sub ritmul plăcut al valurilor.
Te vei trezi cu gândul la noi şi la cântecele noastre, iar răsăritul soarelui îţi va părea un cuvânt roşu violet rezemat de cer ca o placă gata să înfrunte valurile.
