O fi un Happy End pentru sufleţelul meu?! … DAAAAA!!!!
Chiar mă simt fericită,iubesc viaţa,mă simt îndrăgostită de ea,neuitîndumă la trista dispoziţie din interiorul meu uneori.
Luna august a fost pentru mine o mare încercare,de a străbate un „drum” a greutăţilor,care pur şi simplu mia îngenunchiat puterile în faţa pesimismului,ce mă tot implora să mă dau bătuta,dar…nu a fost să fie.În ciuda faptului că eram istovită de „putere” lăuntrică,am reuşit!!!Acum am înţeles foarte multe lucruri,nici nu ştiu cu ce să încep,ca să pot termina,pentru că sunt o mulţime!Deci primul lucru,aşa să-l numim, a fost o MEGA susţinere şi mult ajutor din partea unor personalităţi,menţionez că nu-i pot numi prieteni,pentru că ei se împart în două categorii pentru mine..-adevăraţi,care sunt PĂRINŢII, şi încă cîteva suflete la care ţin extrem de mult… Şi a doua categorie ar fi de “superficiali”,care se tot dau în vînt după aşa zisul nume de ”prieten”,pe cînd aud doar vorbe,susţinere aşa pe de o parte,cînd vor cînd nu,cînd te jignesc se fac că nu şi-au controlat emoţiile,şi îşi cer scuze,IAR,pentru că asta se întîmplă de multe ori,însă încerc să-i ignor şi dacă e posibil să mă îndepărtez de ei cît mai repede.Deci cred că aţi înţeles faza cu prietenii.. Mai „dur” spus,ei pentru mine nu prea există,iar dacă există ia-şi numi doar „personalităţi foarte importante”.Al doilea lucru care azi mă face “fericită” ar fi -amintirile- ,Ştiu că sunt amintiri care “mă dor”,dar nu vorbesc acum despre ele.
Simplu spus ar fi că,doar gîndindumă la ele,mă fac să mă simt atît de pozitivă şi dornică să-mi continui viaţa (chiar dacă uneori o urăsc,cred că la toţi sunt aşa momente) pentru a include şi alte momente deosebite,
care-mi vor completa colecţia magică de amintiri „a la Mysterieuse” :) ).
Ştiţi încă ce v-aş zice….odată cu trecerea timpului,acumulăm tot mai multe responsabilităţi,care ne modifică structura “simplă” de viaţă.
Depinde mult de genul acestora,pentru că la fiecare sunt diferite,dar totuşi odată ajungem să le avem comune,puţin mai tîrziu.
La moment m-aş putea numi ₪ Indiferentă ₪,de problemele vieţii cotidiene,de dureri care timpul nu le-a vindecat,şi nici nu ştiu dacă va fi în stare,nu acord atenţie cuvintelor sau “faptelor necreeate” care mă tot dezamăgesc,iar mai pe scurt nu-mi implic buna dispoziţie în lupta cu viaţa “dezastruoasă” de adolescent.
Azi aşa mă simt.Ascult muzică şi stau profund pe gînduri..mă gîndesc la mine,la viitor,la trecutul care mi l-am modelat aşa cum am dorit,datorită persoanelor care le-am cunoscut şi care m-au făcut să descopăr unele lucruri.Acestea au fost doar 3 din mulţimea de lucruri de care eu mă bucur.
Într-un articol anterior am menţionat că dacă ar fi să-mi expun părerea,atunci aş putea scri romane,cu o profundă şi abundentă detaliere în urma trăirii unelor momente.