A fost odată ca-n povești…gata,a fost și nu mai este,sau poate va mai fi?
Bine,în fine tema e alta, INDIFERENȚA,DISPERAREA ȘI DEZAMĂGIREA!La drept vorbind nu vreau să fac mare critică în ceea ce privește viața,pentru că la toți ea este diferită.Acele trei cuvinte care stau la baza suferinței,se aseamănă între ele pentru că formează la rîndul său un singur răspuns..Vreți să știți care-i?E foarte simplu,dar și foarte complicat și anume,e DUREREA!
Durerea des întîlnită de adolescenții din ziua de azi,care se confruntă în cazuri mai grele sau devastatoare posibil.Sunt multe situații care ne lasă cu inima rănită sau cu sufletul înlăcrimat din cauza vieții nedrepte.
O dată ce suferim,ne schimbăm,ne transformăm în alți *oameni* – în alte personalități,poate mai puternice,poate mai *slabe*,dar cu 
siguranță punctul de vedere asupra vieții se modifică considerabil.
Indiferența…e o armă puternică,care ne rănește doare cu prezența sa,ea ne distruge pe dinăuntru,ne DEZAMĂGIM și DISPERĂM.
Uitele acele trei *arme* ale suferinței care distrug speranțele noastre de simplu muritor.
O întrebare ar fi, *De ce există acest component distructibil de suflete?*.Adesea ar fi mai bine nici să nu știm de existența sa,dar întru-toate este un oare care avantaj,foarte mic,si anume — Odată ce nimerim pe mîna suferinței,înțelegem esența vieții,învățăm să trăim și să ne luptăm cu greutățile,care poate,care nu.Ar fi totul prea perfect dacă ar persista doar fericirea,însă noi dimpotrivă dorim o dispoziție înfloritoare și născătoare de bucurii pe întreg parcurs al vieții,chiar dacă e irealizabil pe deplin,Paradoxal,nu?!
