M-ai lăsat să te conduc în cameră şi mi-ai spus să nu mai las lumina soarelui să se reverse în ea.Am tras draperiile şi ţi-am simţit respiraţia în spatele meu.
M-ai privit atît de profund şi mie dor de asta.De ce lumea e un “idiot” mare?
Nu e cinstit şi nici serios.Am uitat să te ador şi asta mă doare.fizic. Ce naiba faci tu femeilor, de tot uită cu timpul să nu te mai găsească în patul lor?
Era dimineaţă iar tu de fiecare dată mă iritai cu întrebari de genu, de ce ceai şi nu cafea?Spuneai că ţigara se asortează mai bine cu mirosul cafelei.
Păi să ştii,toţi iubesc cafea de dimineaţă, dar inima mea a început să adore ceaiul de mică copilă.
Dar m-am lăsat în braţele tale,am dansat cu plapuma pe noi şi am rămas imprimată la pieptul tău.Nu îmi amintesc cum a fost,cel puţin cred că a fost bine,se presupune că tu crezi că nu se poate uita astfel de lucruri,dar îmi pare rău,eu te dezamăgesc.
Acum închide uşor ochii,pentru că va fi praf.mult.
