Poţi să furi o vacă, o bancă şi un pantof. Poţi să furi o revoluţie, un vot, un vis. Poţi să furi timpul şi libertatea cuiva. Poţi să furi orice lucru care stă prost.

Să analizăm vaca. Aflu de la Ryszard Kapuściński despre un trib african care se numeşte karimojong. Ei se cred poporul ales de Dumnezeu să aibă în grijă toate vacile din univers. Misiunea lor este să pună stăpânire pe toate vacile. Stilul de viaţă: raiduri regulate asupra populaţiilor vecine întru însuşirea vitelor mari cornute. Nu devii bărbat până nu furi o vacă. Karimojong sunt nişte tâlhari cu specializare îngustă. Prin minte nu le trece să fure o haină. De altfel, membrii tribului umblă goi puşcă, ferm convinşi că hainele sunt purtătoare de molimi. Deci, din punctul lor de vedere, furtul nu e furt, ci un act de restabilire a echităţii: vacile trebuie întoarse în cireadă. Nu-i opreşte nimic căci nu există prescripţie legală care să interzică această practică. N-au frică nici de Cezar, nici de Dumnezeu.

Să analizăm banca. Aflu din mass media locală despre două tranzacţii dubioase cu acţiuni bancare. Potrivit surselor este vorba de transferul a 78% din acţiunile Universalbank către o firmă înregistrată în Panama, precum şi transferul a 28% din acţiunile MAIB către o “firma neidentificată şi dubioasă, ceea ce contravine în mod abuziv legislaţiei în vigoare”. Conducerea Universalbank invocă un atac de raideri care s-a produs în conformitate cu o tradiţională “schemă mosovită”. Conducerea MAIB tace chitic. Din alte surse demne de încredere (interviul cu Bill Browder publicat în revista Snob - recomand cu insistenţă să-l cititeşti) aflu că la moscali schema funcţionează în felul următor: 1. dau buzna organele de anchetă care pun laba pe ştampilă şi pe alte documente primare; 2. la un scurt timp după această intervenţie chirurgicală răsar câteva firme fantomă care reclamă obligaţiuni fictive faţă de compania victimă; 3. obligaţiunile respective sunt recunoscute în termeni utili de către o instanţă judecătorească prietenoasă; 4. reevaluarea activelor prin prisma datoriilor nou-iscate duce la micorarea venitului impozabil; 5. firmele fantomă solicită rambursarea impozitelor pe care compania victimă le-a achitat în mod eronat neţinând cont de datoria existentă. Fie că se face prin colaborare cu managementul companiei victimă, fie că nu, această schemă ingenioasă prejudiciază în primul rând activele companiei în cauză şi, după caz, bugetul public.

Te las să judeci şi singur dacă “schema moscovită” a fost cea pusă pe rol în raport cu cele două bănci. După mine sunt câteva diferenţe esenţiale:

  • în cazurile descrise de presă locală nu activele băncilor, ci capitalul acţionarilor a fost cel supus atacului;
  • nu au fost sustrase activele băncilor şi, implicit, nu a fost prejudiciată caznaua statului.

Poate că e vorba de o altă schemă. Poate că există “scheme moscovite” despre care eu nu am cum să ştiu. Însă chiar dacă lucrurile se prezintă aşa cum se pretinde, acordarea unor puteri suplimentare Băncii Naţionale nu conduce la soluţionarea problemei. “Factorii de succes” care fac ca “schema moscovită” să funcţioneze este activitatea orchestrată a unor actori corupţi din cadrul sistemului: poliţie, instanţă judecătorească şi fisc. Против лома нет приёма, iar Banca Naţională nu are nimic nou de adăugat la acest capitol.

Mai mult ca atât, dacă e vorba de tranzacţii mari (28 şi 78% din capital sunt ditamai tranzacţii de proporţii), autorizarea tranzacţiei de către BNM şi aşa era obligatorie. Orice tranzacţie peste pragul de 5% din capitalul băncilor presupune calificarea acţionarului potenţial ca atare de către Banca Naţională. Faptul că nu a fost închis robinetul în momentul efectuării modificării în registrele acţionarilor denotă că sistemul de autorizare clachează pe loc drept şi nu este pe deplin funcţional.

Dar să revenim la rădăcina problemei. Se fură fiindcă nu există frică de pedeapsă. Nu există frică de dumnezeu, ar zice unii mai evlavioşi, dar să ne limităm la Codul Penal. În varianta clasică: el se jură că nu fură, dar l-au prins cu raţa în gură. În varianta modernă: ei l-au prins cu raţa în gură, dar îi dau crezare că nu fură. Oh, Grivei, Grivei!