cred ca la Puskin am citit: "eu imi urasc Patria, dar mai mult ii urasc pe cei care n-o iubesc!" Nu-s mare admiratoare a liricii ruse, dar fraza asta reprezinta cel mai clar si atitudinea mea fata de Moldova si moldoveni. Cu atata m-am ales de la marele clasic; numai ceea ce iubesti cu adevarat poti uri cu adevarat si nimic nu te impiedica sa te patrunzi de ambele sentimente concomitent.
am fost acasa... chiar de la primul contact cu lumea de acolo intelegi cum ar putea fi reprezentate formele vizibile ale nefericirii, nu atat expresia fetei, mimica, cataturile, cat energetica pe care o transmite intreaga figura, te ingrijoreaza cu adevarat. Perechi de ochi tristi, disperati si speriati te sfredelesc ca razele Roentgen, de parca te-ar invinovati pentru tot raul din viata lor.
ne-am apropiat de tejghea la "Franzeluta", cu copiii in brate, Mihaies vroia napoletane cu halva, iar Iana turte dulci cu nuca. Atata am si cerut, vanzatoarea ne-a privit cu mila, adica: "saracii, vai de voi, nu va ajung nici mainile sa faceti fata la povara..." dar cand Mihaies a dat glas si inca in spaniola, femeia, ca electrocutata si-a schimbat mimica si atitudinea. Ochii i-au scanteiat de nu stiu ce sentiment neclar, m-am apucat sa caut stresata prin geanta de parca-i datoram din momentul nasterii ceva,.. am putut citi (cenzurat) doar: "ma bateti la cap cu 200 gr. de napoletane si 3 de turte dulci..."
in Moldova nu poti consuma nimic fara recomandare. Nu te poti apropia de nici un stomatolog, frizer, notar traducator, mecanic, avocat, cosmetolog, lemnar, electrician, instalator, fara a fi prietenul, fratele, varul, cumatrul CUIVA! Adica te poti apropia, dar n-ai nici cea mai mica garantie de :) garantie, calitate si responsabilitate pentru serviciul prestat. Asta da de gandit! Am cumparat din Piata Centrala un kg. de Kiwi, jumatate s-au dovedit a fi stricate, nemailuand in calcul cele 200-300 gr. de care m-a amagit la cantar... asta pentru ca pe femeia, de la care cumparam cu 4 ani in urma, n-am mai gasit-o in acelasi loc...
Nici in tara asta libera si democrata n-am invatat nimic despre adevarata economie de piata, pentru ca la varietatea infinita de produse alimentare preturile aproape nu difera, painea are acelas pret de 50 de centi in mai toate magazinele si laptele; si carnea, si pestele, si detergentii, si hartia idienica sunt la un pret mai mult sau mai putin asemanator. Cred ca de asta nu-i trece prin cap europeanului inapoiat sa cumpere marfa de la un colt de strada si s-o vanda la altul. Ori la noi nu te poti apuca de cumparat pana nu "studiezi piata." Cel mai anapoda mi se pare insa ca in Super-Mini-Marketul satesc de la capatul civilizatiei preturile sunt de doua-trei ori mai mari decat in capitala. Are cumva cineva impresia ca milionarii Moldovei s-au retras la tara?
Realitatea asta ne si modeleaza expresia vesnic trista a fetii.
Despre ce fel de amabilitate, bun tratament si zambet binevoitos sa mai vorbim..?
Dar lumea totusi zambeste, cine a spus ca moldoveanul nu zambeste?
Zambeste hatru si nervos cand te inseala la cantar sau la termen de valabilitate, la calitate si la de toate.
Chicoteste dispretuitor cand vede pe cineva mai demodat, mai inapoiat, mai umil sau mai modest.
Ranjeste rautacios cand il ia la calarit invidia.
Rade smechereste cand are de gand sa sara peste capetele catorva fraieri de la coada.
Se hlizeste intr-aiurea, pur si simplu fara treaba, cand cine stie ce se intampla in creierul lui, dar parca americanului sau europeanului ii trebuie alt motiv pentru a-si insira smile-ul fals pe toata mutra...Sotului meu ii place sa zica, noi acolo traim, iar aici lumea supravietuieste, aici regulile sunt mai dure, viata e mai dura, iar oamenii se adapteaza la realitare, adica devine duri. Chiar asa, cum sa-ti permiti relaxare si uitare de sine, cand mereu trebuie sa stai cu ochii in patru, ca, daca inca nu te-a tras azi nimeni in teapa, nu-i meritul ca esti destept, ci pur si simplu inca n-ai iesit in lume...
