Merg eu, merg. Pe lângă catedrala catolică din Chişinău (păcat că nu-i gotică!) îmi aduc aminte de o idee îmbibată cu naftalină. Ce-ar fi să treacă Zenu la catolicism? Chestie pur teoretică, de altfel, căci subiectul nu are licență religioasă. Ritul pare a fi OK, catolicii sunt oameni de treabă, în biserică – curat și luminos. Numai că zeul în carne și oase e ceva atât de… incredibil! Nemurirea sufletului – calea-valea, dar… în fine, ce să mai lungim vorba. Cel mai bizar e faptul că tentaţia catolicismului provine dintr-o cărțulie SF cu drăcovenii. Se numea The Omen (1976), era scris de David Seltzer și trata despre tot felul de peripeţii apocaliptice. Dar asta a fost demult.

Îmi aduc aminte de Petronius. Personajul din Quo Vadis (1895) de Henryk Sienkiewicz, un patrician de viță, cultivat într-ale eticii și ale filozofiei. Numai că lumea lui s-a năruit. Roma cuprinsă de desfrâu, demență, decadență… Într-un final logic – cetatea eternă cuprinsă de… flăcări. Creștinismul ca unica alternativă viabilă a unei lumi fără principii și valori. Când o lume se năruie, credința e un activ fără pereche. Numai că e o problemă la mijloc: Petronius nu se poate converti nitam-nisam la creștinism, fără credință. El îi ajută pe doi tineri creștini să scape de represaliile lui Nero, după care își face harakiri. Simpatic personaj.

Dar stai puțin că nu mai era Roma cetatea filozofilor. Din temelie s-a clădit pe fratricid. Doi frați alăptați de o lupoaică. Unul îl omoară pe celălat ca orașul să se numească Roma. (Dacă învingea celălat orașul s-ar fi numit, probabil, Rema.) A urmat epizodul rușinos cu răpirea sabinelor. Numa Pompilius cât face! Niște gâște au salvat orașul. Epizodul cu faraoana exaltată. Și tu, Brutus?!? Romanii i-au bătut pe ai noștri. Pax Romana, fir-ar! În consecință noi ne tragem de la Rîm, iar Dacia Logan se trage de la daci.

Să recapitulăm. Istoria nu e floare la ureche. Epizoadele tihnite nu sunt cele pe care să se cheltuie hârtie în manualele şcolare. Îi vedem pe ai noştri Ghimpus, Lupus şi Filatus (ca să nu-l uităm pe Voroninus!) şi ni se pare că-i doamne fereşte. Dar din perspectivă istorică totul merge bine. La 21 aprilie Roma a împlinit 2764 de anişori. Un fleac în comparaţie cu eternitatea. La 27 august Republica Moldova împlineşte 20 de ani. Un fleac în comparaţie cu Roma. La mulţi ani, Moldovă-mamă, vatră a doinelor străbune, ca un strugure de poamă… Oops!