Aş putea să vă spun acum cît de repede a trecut vara,cît de multe am vrut să fac şi n-am făcut,cît de multe lucruri am făcut dar nu vroiam să le fac şi tot aşa mai departe,dar voi v-aţi săturat de asta,devine deja plictisitor. Fiindcă aşa-i mereu. Ne facem planuri înainte,trăim clipa,şi apoi facem o concluzie mare şi grasă despre cît de răi şi cît de buni am fost la respectarea planurilor.
Ce n-am făcut io vara asta? N-am trăit. Dar n-a fost vina mea,fără sarcasm acum. A fost vina celor din jurul meu. Soarta a făcut aşa încît oamenii din jurul meu nu aveau aceiaşi explicaţie la noţiunea de "veselie" cum aveam eu. Şi cînd eu vroiam să iau prima rutieră şi să plec undeva,nu mă interesează unde,şi să descopăr ceva nou,să merg pe-acolo desculţ prin iarbă şi să cer de la femeile din sat o cană de lapte proaspăt dacă mi-a fi foame toate reacţiile erau: "Tu eşti ninormalî".
Şi m-aş fi pornit eu ş' singură. Dar oricum,vrei un suflet lîngă tine,de om,pui de om.
Şi culmea e că toţi sunt romantici,şi toţi sunt extremali (aşă s scrie?) şi toţi sunt Doam' fereşte de rebeli,dar cînd vine vorba de fapte eu-s "aşei ninormalî". Dragă cine n-ai fi tu,care citeşti,ai citit asta,acum asta,ş acum as citeşti asta,haha,suspans,acum citeşti asta,gata vseo termin,acum asta citeşti,muhaha,deci,tu,care citeşti asta,dacă vrei să trăieşti şi ai bani de avtobus pentru 2,nu te ruşîna,scrie.
V-am şampunat.
