Sufăr. Am un şoarece în casă. Un şoricel. Un şoricel în casa mea lustruită, sclipitoare sub dezordinea de suprafaţă. În casa unde singurele vietăţi sunt plantele. Ce caută aici?Brusc, povestind neamurilor bărbăteşti întîlnirea cu şoarecele (şi ei deloc impresionaţi), mi-am adus aminte de Lennie. Nebunul şi copilul cu şoareci în buzunar, monstrul nevinovat. Aşa că mi s-au lăsat colţurile gurii în jos, Lennie din Şoareci şi oameni e slăbiciunea mea; mă face ridicolă, prostuţă şi plîngăcioasă din nimic.Dar eu nu sunt o lennie, pentru mine ideea că pot avea un şoricel în spaţiul meu de secol XXI, internetizat, virtualizat, e paralizantă. Ce caută aici?Cred că nu mă mai mişc din fotoliu pînă mîine.Şi nu, nu e amuzant.