Ceea ce se întîmplă astăzi în lumea satului este tragic. Procesul de distrugere al poporului nostru a ajuns practic la una din etapele sale finale.

După cîteva săptămîni petrecute în localitatea Lăpuşna, cîndva important tîrg din Basarabia, pot spune cu siguranţă că în acest ritm, murim ca popor.

Desigur că situaţia din acest sat din raionul Hînceşti nu oglindeşte cel mai bine situaţia din întreaga ţară, însă la general, situaţia este asemănătoare.

Majoritatea oamenilor gospodari au plecat prin ţări străine, fiindcă acest stat care nu le aparţine i-a adus la limita existenţei. Din cei plecaţi, mulţi nu se mai întorc. O mică parte se întoarce doar pentru a petrece puţin timp în locurile natale. Şi doar puţini se mai întorc pentru a-şi croi aici un viitor.

Cei care au rămas pe loc, s-au distrus. Fie au sărăcit încît cu greu pot pune ceva pe masă. Fie au fost părăsiţi de femei, înecîndu-şi amarul în băutură.

Sunt cazuri de bărbaţi care în trecut au fost muncitori, dar după ce au fost părăsiţi de femeie şi copii, au devenit alcoolici, netrebnici. Unii nu sunt decît palide umbre de 45 kg. ale gospodarilor de odinioară.

În sezonul cald se vinde şi “vin” produs din amestecarea spirtului cu ceea ce rămîne din spălatul butoaielor. Iar lumea îl cumpără cu 10 lei pentru un litru.

Nu puţini au deja picioarele şi mîinile corjite de băutură. Alţii, la 43 de ani par mai bătrîni decît gospodari de 70 de ani.

Tinerii nu au viitor. În afară de şansa de a pleca “la Italia”, sunt sortiţi unui destin sumbru: băutură, muncă neremunerată, mizerie, bătăi.

Sărăcia îi împinge pe aceşti oameni la furt, bătaie, sfadă, ură.

În mediul rural, trăiesc “gospodăreşte” doar cei tari de fire. Cei slabi ajung în scurt timp, “prin intermediul” paharului, la cimitir.

Locurile de muncă sunt foarte puţine şi slab plătite. Preţurile sunt foarte mari, uneori mai mari decît în Europa de Vest.

În acest context, omul de la sat este ca într-un lagăr de exterminare: condiţii de existenţă inumane şi şanse minime de a scăpa din acest mediu.

Atît de închisă şi sumbră este existenţa în mediul rural actual, încît se pare că suntem un popoar care vine de nicăieri şi pleacă spre nicăieri.

Oare acesta să fie rostul statului moldav, creat în 1991? Din realitatea pe care o aveam în faţă, constatăm cu regret că rostul acestui stat este definitivarea etnocidului început încă în 1917.