Vreau să mă prăbuşesc. Mi-e frică. Ameţesc. Mi-e greaţă. Mă doare capul (şi inima). Nu ştiu care durere e mai mare. Nu ştiu dacă e faza să mă bucur sau dimpotrivă. Era rău: mă temeam că nu mai pot simţi, că demult nu mi-am mai auzit demult răsuflarea, nu mi-am simţit inima să se bată. E rău: prea multe simt, un adevărat terci; răsuflu prea asurzitor; îmi pare că inima îmi va sări din piept. Cel mai rău e, că nu vreau să fie aşa. Autosugestie, o armă de care m-am folosit multe ori, dar am zis STOP. Ce să fac dacă neprivind la acel "stop" continui? Simplu nu vreau să recunosc prea multe. Straniu. Dacă eu spun despre lucrurile pe acre nu vreau să le recunosc, poate însemna că le-am recunoscut deja? Prea complicat. Paremise nu mai înţeleg nimic.P.S: hm, să-mi bag picioru!
