Ştii de ce nu simţeam că ochii tăi mă mint?Pentru că credeam eu în ei.Şi acum aş face-o.
Uneori nu știu ce să-mi fac să nu-ți mai simt lipsa.Știi de cîte ori mi te imaginam aici, privindu-mă, – mii de ori și azi o fac din nou.
Cred că sufletul a învățat corpul să simtă durerea în locul lui.Pentru că mă doare fizic.Știi de cîte ori regret că nu îmi puteam lipi buzele ca să nu te mai alunge?Nici eu nu mai știu.
Noi eram pur și simplu,noi.Fără ea,fără el.Pur și simplu împreună.Dar simplu niciodată nu a fost.Am obosit să mă ascund,vreau să mă auzi și să mă compătimești.Să nu-ți pară rău ci doar să îți inspir milă.
Orice,acum aș da orice…
Nici eu nu mă înțeleg,pentru că nu pot să arăt lumii cum mă simt de fapt.
Îți simt lipsa.Azi ți-o simt.
Am să te anunț cînd vei deveni un capitol închis.
