Într-o literaturã poetocentricã (cum, negreşit, este cea basarabeanã), apariţia lui Vladimir Beşleagã – ca reper al prozei ivitã acolo – sunã cumva paradoxal. În primul rând datoritã faptului cã viitorul scriitor, beneficiind de o copilãrie „norocoasã” (cu trei ani – decisivi! – de şcoalã româneascã), trãitor în „universul mitologic” al Mãlãieştiului, „viersuia” de [...]