Singurătatea rupe din mine
Bucată cu bucată
Ca un animal de pradă
Însetat de sânge proaspăt.
Mi-a sfâșiat tălpile
Dornice să sărute pământul
Și brațele ce cuprindeau cândva
Cu pasiune și căldură.
Mi-a supt ochii cu tot cu lacrimi
Încât nu mai văd lumina.
Privesc totul prin prisma amărăciunii
Și sfințenia din mine seacă odată cu sufletul.
Singurătatea-mi roade inima
Cu sălbăticia unei fiare turbate,
Iar durerea infernală
Mă pătrunde și mă posedă.
Ea soarbe din mine
Picătură cu picătură
Creierul amorțit de spaimă,
Prefăcându-mi existența în delir.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: amărăciune, animal de pradă, delir, durere, fiară turbată, lacrimi, ochi, sânge, singurătate, suflet
