Ceva e putred în a noastră Alianţă…
“Nu ne place să trăim cu oricine şi nu putem trăi pentru oricine. Cel ce înţelege bine acest lucru va şti să-şi preţuiască prietenii fără a-şi urâ duşmanii; căci nu există un avantaj mai mare decât să cunoşti şi să pătrunzi calităţile vrajmaşului. Aceasta îţi asigură superioritatea decisivă asupra lui”.
(Johann Wolfgang von Goethe)
Sunt romantică uneori, dar niciodată nu am crezut în combinaţia politică care s-a produs la Chişinău în 2009. Le-am acordat votul meu la nenumăratele alegeri din aceşti doi ani, dar am avut suspiciunea că lucrurile merg prost. Ne-au confirmat-o chiar ei la TV, în presă, la şedinţe în plen, la evenimente naţionale. Fie prin declaraţii, fie prin comportament atât AIE1, cât şi AIE2 a fost o construcţie fără fundament şi lipsită cu desăvârşire de celebrele principii şi valori.
De fiecare dată, pus în faţa unui conflict politic, spectatorul rămâne dezarmat şi dezamăgit de încrederea care a acordat-o liderilor acestei ţări. Dezamăgite sunt şi instituţiile din afară, care ne tot împing soluţii, ne dau şi bani şi speranţa că ne-ar putea “înfia” într-o zi. Nimic însă. Nimic nu-i determină pe oligarho-politicienii noştri să ia o atitudine responsabilă faţă de miile de tineri care au luat bacul şi care au obţinut licenţa, tocmai bună pentru a apuca calea pribegiei. Nu sunt responsabili nici faţă de sutele de antreprenori care vor o mână de ajutor din partea statului, iar dacă acesta din urmă nu le-o pate da, cel puţin ar face bine să nu le încurce.
Toţi aşteaptă ca să ia foc…
Toţi aşteaptă ca să pornească carul…
Ieri, Premirul a făcut o declaraţie, citându-l pe domnia sa dl. Boţan, voi remarca că a fost şi peste aşteptările mele, ba mai mult, la un moment dat chiar am întrevăzut o urmă de maturizare şi de renunţare la orgoliu de premier. Atât doar, că nu sunt convinsă că impresiile mele ar fi împărtăşite de colegii dumnealui din AIE. Ba chiar îmi apare temerea că s-ar putea declanşa un alt război cu ultimaturi şi căderi de Guvern.
Ar fi nepotrivit acum pentru statul nostru să intre în alegeri, aşa cum e nepotrivit ca lumea să tot urmărească pe ecrane aceste scene lacrimogene de telenovelă “made în Moldova”. Serialul a devenit plictisitor, acţiunile sunt precipitate, iar mesajele care le transmit publicului provoacă dezgust.
Moldova are nevoie de o clasă politică care să ia atitudine, or, în zadar se tot plimbă ai noştri lideri pe la palate europene, de moment ce revin acasă şi nu-şi doresc un trai mai bun pentru poporul lor. Supărarea şi obida pentru tot ce se întâmplă mă face să fiu sigură de faptul că Moldova nu are gospodari. E nevoie de un Moş Ion Roată, care s-o ia de la un capăt şi să facă ordine ca într-o ogradă de om. Unele să le pună la loc, altele să le de-a la foc….şi tot aşa până se face lumină.
Dar am o timidă bănuială că s-ar putea ca şi declaraţiile domnului premier să rămână pe undeva prin sertar, şi să le acopere colbul timpului, şi al lipsei de dorinţă. S-ar putea ca tandemul PL-PDM să treacă în opoziţie, s-ar putea ca lumea să nu mai vrea să iasă la alegeri, s-ar putea ca tinerii să plece totuşi chiar dacă peste tot în lume e criză.
E putred ceva în Alianţă, e putred şi în economie, scârţie ceva la capitolul cultură şi bun simţ, se năruie speranţele şi…vai de capul celora care vin după noi!
Sursa
2011-07-13 12:30:39