Vama și jinu neliniștit de la Cobani

Nu știu cum se face că de fiecare dată cînd revin din Moldova la Baia Mare se lasă cu traininguri, conferințe și întîlniri culturale scăldate în licori bahice. Poate din cauză că niciodată nu m-am întors din Moldova cu mîna în fund, de fiecare dată pun în traistă cîte 1, 2, 3 (sau și mai multe) gărășioare de jin. Aduc mulțumiri pe această cale furnizorilor mei fideli – tatei și unchiului Anatol.

Arme, droguri, muniție, țigări? mă întreabă vameșul. Vin, îi răspund eu. Cîte sticle aveți? Patru – zic. Nț, nu se poate, revine el indicîndu-mi legea cu degetul. Puteți trece frontiera cu maxim 4 litri de vin liniștit. Aveți dublu. Vinul meu nu e liniștit deloc, îl iau eu cu zăhărelul. Gustați un pahar, să vedeți ce neliniștit deveniți!

Și după un sfert de oră de dezbateri și parlamentări în care promit că nu mai fac (pînă data viitoare), mă lasă să trec. De ce cară nebunii ăștia de moldoveni vin în România? La noi nu este vin? se întreabă nedumeriți vameșii. Este, le răspund eu, dar nu e de la Cobani!

Colegii de traininguri apreciază la cel mai înalt nivel minunățiile din beciurile moldovenești. Astfel se face că în timp, jinul negru de Cobani și-a făcut o reputație bună aici pe plaiurile lui Pintea Viteazu și ale lui Dragoș Vodă, descălecătorul Moldovei.

Frigiderul subsemnatului jeme de băutură. De aceea îi invit pe cei interesați să lase un comentariu la această postare în care să spună ce ar fi ei în stare să facă pentru un pahar de jin negru de la Cobani.