Mă mândresc de bilingvism

Până la 4 ani am ştiut limba rusă. Româna nu o vorbeam aproape deloc, pentru că învăţam într-o grădiniţă cu predare în limbă rusă. Toată viaţa mea am avut în lista celor mai buni prieteni oameni care vorbesc foarte bine rusa şi foarte prost româna. Şi invers.

Dar aşa a ieşit că anume cu cei care vorbesc rusa am stat în bancă până la absolvirea liceului. În fine, cum spune românul, дело вот в чем.

Eu mă mândresc (,) că m-am născut aici. Datorită intervenţiilor şi a intersecţiilor culturii slave (ruse, ucraineşti) cu cea română, eu pot gândi în 2 limbi odată. Unii ţipă-n gura mare că ruşii sunt nişte porci şi imbecili că ne-au violat ţara şi neamul. Poate fi şi-aşa. Dar tot el ţipă-n gura mare с*ка, бл*, за**ит etc.

Am fost odată la offline cu Andrei Gheorghe. Abia atunci aflasem că e din Rusia, Lipeţc. El ne-a spus atunci aşa:

“Băi, voi trebuie să vă mândriţi că sunteţi ruso-români. Când eu spun “dulap”, voi vă gândiţi deodată la dulap (varianta română) şi шкаф(varianta rusă). Asta-i superb.”

Îmi place foarte mult că, dacă eşti copywriter, poţi folosi acest bilingvism în folosul tău. Dar lumea se teme.

Tot ce poţi să vezi din bilingvism calitativ, nu statusuri şi comentarii pe facebook/odnoklassniki, găseşti în vreo 2 reviste şi pe bloguri. În rest, lumea parcă se teme să recunoască.

Eu înţeleg că noi nu suntem nici români şi nici ruşi. Înţeleg că suntem un popor foarte complexat care nu poate spune mrr, până nu se uită de 10 ori prin părţi, să nu-l audă cineva. Înţeleg că ne place să ţipăm ori că suntem români ori că suntem ruşi ori moldoveni.

Mie îmi place să spun: pivă, caneşna, hai davai, priciom aişi eu şi multe altele. De ce? Pentru că exprimă la maxim exact ceea ce eu vreau să spun. Atunci când spun varianta literară în oricare limbă, îmi pare mai departe decât adevăratul sens. Poţi să mă numeşti bâc, mudilă, #gand*n, da’ eu aşa cred. Şi mie aşa-mi place.

Asta nu-mi încurcă, însă, să vorbesc româna la radio sau în stradă sau oriunde altundeva se cere. Dar atunci când eu mă simt liber, îmi place să fiu bilingv. Ştiu că te-ai gândit că aşa oameni ca mine n-au identitate naţională şi  trebuie de pus la zid şi расстрелять. Poate ai dreptate. Dar poate nu.

Mie îmi place să înţeleg atât glumele ruseşti, cât şi cele româneşti.

Îmi place să privesc filme româneşti şi ruseşti în original.

Îmi place să citesc volume de cărţi în română şi rusă în original.

Îmi place să pot să gândesc diferit în română şi în rusă.

Îmi place că pot să-mi fac prieteni din România, dar şi din alte 15 republici ex-sovietice.

Îmi place că ştiu cine-i Ceauşescu şi-i înţeleg discursurile, dar şi restu’ nebunilor de dictatori din URSS şi să înţeleg şi ale lor discursuri.

Îmi place că pot sta atât pe versiunea română, cât şi pe cea rusă a unui soft.

Îmi place că pot să merg la concerte de interpreţi români şi să le înţeleg versurile, dar şi ruşi.

Îmi place bilingvismul.

Share/Bookmark