Closed circle

viaţa încă nu s-a început dar noi deja suntem urmăriţi de tot felul de întrebări.
De cele mai dese ori acestea sunt aşa din politeţe sau pentru a menţine conversaţia.

când eşti mic: A cui eşti? Vrei bomboane?
dacă ai crescut oleacă: Câţi ani ai? Când mergi la grădiniţă?
deja eşti la grădiniţă: A cui eşti? Vrei bomboane? Câţi ani ai? Când mergi la grădiniţă?
când eşti la şcoală: La care universitate o să mergi?
numai ai păşit pragul universităţii: Da ce o să faci după universitate?
ai absolvit universitatea: Da nu te măriţi/ însori?
ladna, dea’m eşti căsătorit/ă: Da când faci copii ?
Ai deja un copil: Da când al doilea, treilea …+infinit ?
Deja eşti bunicuţă bătrână, parcă s-ar părea că întrebările s-au terminat, dar nu: Nepoţi ai? Câţi?
ei şi printre ultimele întrebări: Ai gătit pomenile pentru ultima pomenire? Sau ai lăsat testament?
ai murit: la înmormântare, te plâng şi te jălesc toţi şi te întrebă: De ce ai plecat?

La câte din aceste întrebări ai răspuns?
Eu pot să răspund ferm şi fără dubii doar la întrebarea: câţi ani ai?