acolo.

somnul e micul meu dejun. tin capu-n nori caci nu vreau sa accept realitatea. prefer sa tratez cu spatele, sa ning cu miscari de lene si sa topesc cu un zambet adormit, sa deveniti voi mai curiosi. curiosi ca visez. ma cufund intr-o iluzie ce va depaseste, fara sa stiu sa inot, fara o stare de veghe, pur si simplu ma inec in sclipire, intr-un capat de frumos. planez, si uit cine sunt, si e bine. eu conturez tot ce ma inconjoara, eu pictez personajele si tot eu sunt cea care le dau esenta. sunt martorul contopirii particulelor din mine. particule ce se regasesc cu patima, silindu-ma sa renunt la intentia de-a mai exista. silindu-ma sa-mi impachetez talpile fiebinti intr-o valiza si telepatic sa ma imping departe, acolo unde a fost odata…dar continua sa fie.