Ieri am simțit de-a dreptul ca sunt fericita, deși pe alocuri se mai găsesc pietre de moara care, mai mult din obligație morala, sunt nevoita sa le car in spate, ieri ele nu au contat. Eram in drum sa întâlnesc câțiva prieteni si îmi radia sufletul, nu de la faptul ca am sa-i vad sau ca s-a întâmplat ceva anume pe parcursul acestor zile, era o stare de bine care deși îmi mai frecventa interiorul, ieri am simțit că s-a declarat stăpână.
Înaintam prin ceață cu un zâmbet larg pe față, sigură, împăcată cu tot ce am și cu tot ce am ajuns să fiu, cu inimi in urechi si cu o inima de-a dreptul sănătoasa in piept.
