...deja 3 luni...
Au trecut 3 luni de la moartea tatei. Sunt 3 luni de cand ma simt singura si neajutorata.Uneori am impresia ca toate se intampla cu altcineva si nu cu mine, ca intr-o zi am sa plec acasa si tata iar ma va astepta la poarta...
Mi-e dor, mi-e foarte DOR!
Mi-e dor de zambetul lui, de glumele care uneori ma suparau...
Au trecut 3 luni dar mie continau sa-mi fie foarte greu.
Sunt 2 saptamani de cand nu am fost la cimitir, cred ca s-au ofilit trandafirii...vineri am sa il vizitez...
Plang cu usurinta, niciodata nu m-am gandit ca sunt atat de plangacioasa... orice amintire imi umple ochii cu lacrimi...
Mi-e mult mai greu cand mama plange...
Cred ca abia acum, cand nu este langa mine, imi dau seama cat de mult il iubesc si cat de importanti sunt parintii.
M-a alintat mult prea mult si a m-a certat mult prea putin.
Ii invidiez pe toti, ca se pot bucura de sfatul unui tata...
Au trecut 3 luni dar eu am impresia ca ieri a fost inmormantarea...
Doamne, cat de mult imi lipseste! :((( ;(
Sursa
2011-07-06 11:07:00