Rapiţa – “planta-vampir”

Să nu "golim" ţara cu pămînturile răpiţoase!

Prin Hotărîrea nr. 958 din 21.08.2007 cu privire la Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2020 include rapiţa la categoria resurse energetice regenerabile.

În prezent, fondul funciar al Republicii Moldova este constituit din 1,534,5 mii de ha, dintre care 53,9 mii sunt plantate cu semănături de rapiţă, predestinate producerii biocarburanţilor şi în calitate de plante furajere. Din cauza profitului mare pe termen scurt, aceste arii tind să se extindă. Ea se dezvoltă haotic, acoperă suprafeţe mari de teren în scurt timp şi are o rădăcină puternică şi adânc înfiptă în sol. Absorbţia mineralelor este o caracteristică a rădăcinii de rapiţă şi un defect al agriculturilor care au ignorat pericolul viitorului. Rapiţa poate fi poreclită “plantă-vampir” din cauza daunei pe care o aduce solului.

Din neştiinţă sau din ignoranţă, agricultorii nu se preocupă de efectele produse de această cultură în timp. Bunăoară un teren acoperit de rapiţă, are nevoie de 20de ani pentru a-şi recupera bonetatea. Însă, dacă luăm în calcul că mulţi din agricultori nu practică asolamentele, cultivarea repetată pe acelaşi teren a rapiţei duce la sărăcirea totală a solului.

Strategia Naţională de Ddezvoltare Durabilă a Complexului Agroindustrial al RM pentru 2008-2015 include cultivarea rapiţei pe cele mai fertile soluri. Deci această plantă parazit este promovată prin politici “durabile” chiar la nivel de guvern, producătorii bucurîndu-se chiar şi de subvenţii şi premieri anuale pentru cultivarea rapiţei.

Desigur, Rapiţa nu necesită cheltuieli precum culturile agricole de grupa I şi asigură un profit imediat considerabil, însă chiar să fi rămas agricultura moldovenească la cheremul profitorilor? Oare cît timp vom putea exploata solul în asemenea mod şi ce moştenire vom lăsa copiilor şi  nepoţilor noştri???

Soluţia ar fi revenirea la agricultura tradiţională şi aplicarea metodelor distributiste în agricultură, dezvoltînd cooperativele agricole care ar duce la bunăstarea fiecărui producător agricol păstrînd şi solul pentru generaţiile viitoare.

Să nu “golim” ţara cu pămînturile răpiţoase!