"Îmi doresc pe cineva care să mă distrugă şi să se lase distrus de către mine. Sunt multe forme de dragoste şi afecţiune; unii îşi pot petrece toată viaţa împreună fără să-şi ştie numele unul altuia. Să dai un nume e un proces dificil, care ia mult timp; numele trebuie să dea seama de esenţă şi înseamnă putere. Însă cine te cheamă acasă în nopţile de nebunie? Doar cel sau cea care îţi ştie numele. Dragostea romantică a fost diluată şi turnată în ediţii broşate şi a vândut milioane şi milioane de exemplare. Undeva, ea încă mai există, în forma ei originală, scrisă pe tăbliţe de piatră. Aş putea să traversez mările, să sufăr de insolaţie şi să dăruiesc tot ce am, însă nu pentru un bărbat, pentru că ei vor doar să distrugă, nu şi să fie distruşi. Din acest motiv, ei nu pot avea nici o legătură cu dragostea romantică. Există, fireşte, şi excepţii, şi sper că acele persoane sunt fericite..
Mă sperie foarte tare necunoscutul necesităţilor mele. Nu ştiu cât sunt de uriaşe şi cât de înalte, ce ştiu sigur e că încă nu mi le-am împlinit. Dacă vrei să afli circumferinţa unei picături de ulei, poţi apela la praf de licopodium. Asta am nevoie să găsesc. Un tub de praf de licopodium, pe care să-l presar pe nevoile mele şi să aflu cât sunt de mari. Apoi, când voi întâlni pe cineva, îi voi pune în faţă foile cu rezultatul experimentului meu, să ştie exact la ce se înhamă. Doar că nevoile mele ar putea avea o rată de creştere pe care n-o pot măsura sau s-ar putea preschimba în altceva sau ar putea dispărea. Singurul lucru de care sunt sigură e că nu vreau să fiu trădată, însă e foarte greu să spui asta ferm din start, la începutul unei relaţii. E un cuvânt pe care lumea nu-l foloseşte prea des, ceea ce mă cam bulversează, pentru că există multe tipuri de infidelitate, însă trădarea e trădare oriunde ar fi."


Portocalele nu sunt singurele fructe- Jeanette Winterson
p.s. e perioada în care stările mele se regăsesc perfect în anumite pasaje din cărţi, pentru că eu singură nu prea ştiu, sau nu pot să spun ce simt şi cum simt.