Iadul nu e un exercițiu academic

Nu văd ca un act grosolan descrierea ororilor iadului – Duhul Sfânt a făcut-o.

Chiar dacă limbajul prin care este descris iadul este simbolic, un simbol sau un semn este mai puțin decât realitatea pe care o reprezintă. Realitatea din spatele simbolului este întotdeauna mai mare.

Cum putem descrie iadul?

1.SĂRĂCIA ABSOLUTĂ

Este așa pentru că implică o separare de Dumnezeu. Dumnezeu îi exilează pe condamnați poruncindu-le să plece din fața Sa.

În iad, tot ce prețuiești, tot ce iubești va fi înlăturat. Tot ce vine de la Dumnezeu și este bun îți va lipsi în iad.

Personalitatea ta se va deteriora pentru totdeauna. Întreaga demnitate pe care o ai datorită chipului lui Dumnezeu îți va fi luată.

Vei fi înconjurat de diavoli și de oameni blestemați și răi. Ei te vor urî și tu îi vei urî pe ei. Tot ce este în tine rău va fi eliberat.

2. DURERE CHINUITOARE

Focul veșnic

Domnul ne avertizează să ne amputăm din viețile noastre orice ocazie de a păcătui pentru că e mai bine așa decât să fim în focul veșnic (Mt 18:8).

Bogatul care cerea o picătură de apă o făcea pentru că spunea el, „sunt chinuit în văpaia aceasta” (Luca 16:24). Ni se spune că închinătorii la idoli vor fi „munciți în foc și pucioasă” (Ap. 14:10).

Focul torturează, produce cea mai extraordinară și intensă agonie. Gândiți-vă la durerea provocată de cea mai mică arsură. Câteva picături de apă încinsă ne fac să tresărim și să țipăm.

Viermele care nu moare

O altă expresie care ne îngrozește petru a descrie iadul este acel loc „unde viermele lor nu moare” (Marcu 9:46). Probabil este o referire la conștiință. Conștiința vinovăției morale duce la sinucidere sau nebunie.

Conștiința devine biciul ce sfâșie sufletul în iad, devine centrul de tortură și executare a torturilor. Va fi un vierme nesătul, fără moarte, ce nu îți dă pace toată veșnicia.

Plânsul și scrâșnirea dinților

Durerea intensă îi face pe oameni să plângă. Toate lacrimile adunate de la Eden până în prezent și adunate la un loc nu s-ar putea compara cu lacrimile vărsate de un singur individ din iad.

Anestezicele și analgezicele ne-au făcut să uităm multe lucruri despre durere dar tortura va fi starea tuturor celor din iad.

3. O PREZENȚĂ PLINĂ DE MÂNIE

Dumnezeu este prezent în toată creația Sa iar iadul este o parte a creației Sale. Distanța geografică are foarte puțin de-a face cu alăturarea sau separarea. Intimitatea poate exista în ciuda distanței.

Dumnezeu care va fi raiul pentru cineva va fi iadul pentru altcineva. Cei condamnați vor fi separați de harul și mila lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi prezent în iad prin mânia Sa asupra celor condamnați.

Oamenii vor fi nevoiți să se uite la judecătorul lor fără să fie în stare să-și închidă ochii. În iad nu se va râde de flăcările adevărate ci li se vor duce dorul.

4. UN VIITOR SUMBRU

Cel mai oribil aspect al iadului este veșnicia lui. Cei ce au insomnii știu cum se scurge timpul cu viteza melcului în noaptea lipsită de somn.

Când vei striga „nu mai pot îndura” vei mai avea de îndurat o eternitate. Vei întrece vârsta soarelui, a stelelor. Nu va exista nici un minut fără durere – nu există pauze.

Nu vei putea spera că focul va înceta, durerea se va alina. Nu vei putea să nu te gândești la durere – mintea îți va sta doar acolo – vei vrea să înnebunești dar nu vei putea.

Simțurile îți vor funcționa perfect – vei simți fiecare scrâșnire, îți vei auzi clar fiecare țipăt, îți vei vedea chinul cu proprii ochi și nu vei avea nici o posibilitate de alinare.

Acesta este iadul.