Proorocia Sf. Varlaam al Moldovei

Pe un blog ortodox, am dat întîmplător de proorocia Sfîntului Varlaam al Moldovei. Documentul se referă la “vremurile din urmă şi la căderea creştinească a Moldovei”, fiind găsit de  călătorul arab creştin Paul de Alep într-un sipet al lui Duma Negru, în secolul XVII.

Recunosc că pînă recent, eram sceptic privitor la profeţiile făcute oameni. După citirea documentului, lucrurile s-au schimbat puţin.

Proorocia sfîntului la o citire atentă, pare  a fi o istorie fidelă a Moldovei actuale. În afară de unele mici neclarităţi, ceea ce a prezis sfîntul Varlaam deja s-a împlinit sau se împlineşte.

Veţi găsi aici întregul document.  Deşi majoritatea celor care vor citi se vor convinge de înfăptuirea celor prezise, totuşi voi încerca să “traduc” şi pentru cei care mai au îndoieli:

1. După sfîrşirea epocii fanariote (1821) la conducerea Moldovei au ajuns doar “oameni nevrednici”, fiindu-ne cu greu a găsi macăr un domnitor sau şef de stat care să poarte cu vrednicie misiunea pe care o avea.

2. “Amestecurile de credinţă drept-măritoare, cu cele papistăşeşti şi păgâneşti” au început încă după revoluţia din 1848. Punctul culminant este atins de participarea Bisercii Ortodoxe Române la Consiliul Mondial al Bisericilor, unde s-a recunoscut oficial “egalitatea” dintre Biserica Ortodoxă şi erezia catolică.

3. Epoca de după vieţuirea Sfîntului Varlaam abundă în comploturi şi scene sîngeroase la tronul Moldovei. Acest lucru continuă şi pînă azi, “tăierea de fraţi pentru ranguri” fiind schimbată cu lupta electorală.

4. Ruperea estului Moldovei în 1812, 1940 sau 1992 de către “puterea de la răsărit”  nu face altceva decît să împlinească proorocirea Sfîntului Mitropolit.

5. Nădăjduim că nu am ajuns deja “la vremea din urmă”, dar cursul evenimentelor (distrugerea statelor creştine şi “sălbăticirea oamenilor mai rău ca fiarele”) vine să ne spună să şi această profeţie stă să se împlinească. 

6. Astăzi, în Moldova, obiceiul pămîntului este uitat şi urît chiar de moldoveni. La fel, Taina creştină a nunţii este călcată în picioare, iar cine o ţine este considerat “demodat”.

7. Mai mult ca oricînd, obiceiurile creştineşti sunt defăimate şi în locul lor sunt aduse altele, învelite în haina frumoasă a modernităţii, dar aducătoare de moarte. Iar căsătoriile mixte, care sunt din ce în ce mai dese (fiind promovate de o sectă totalitară) ne dau dovada amestecării sîngelui păgînesc cu cel creştinesc.

8. Din conducătorii moderni ai Moldovei sau României, îi poţi număra pe degetele de la o mînă pe cei care nu au fost în duhul antihristic al lumii acesteia. Şi tot pe degetele de la o mînă, îi poţi număra şi pe cei care au purtat de grijă poporului drept-credincios, asemeni voievozilor de cîndva.

9. La presiunea “partenerilor externi”, atît în România cît şi în Moldova pămînturile sunt vîndute străinilor. În România deja peste 2% din terenurile arabile au fost vîndute (ciferele sunt mai vechi), iar în Moldova, acest fenomen regretabil are loc recent, după venirea la putere a “democraţilor” începînd cu 2009.

10. Simplul fapt că azi feţele bisericeşti se arată dispuse spre “dialog” cu ereticii şi păgînii ne dovedeşte lepădarea lor de Hristos şi implicit, căderea lor.

11. Într-adevăr azi moldovenii îşi vînd moşiile “fără ruşine, uitând că strămoşii lor le-au păstrat cu sabia” sub pretextul că argicultura nu este productivă. Iar dacă în vremurile în care scria Sf. Varlaam aceste proorociri peste 30% din teritoriul Moldovei era acoperit de păduri, azi procentul abia de se ridică la 10%. Iar pe an ce trece, productivitatea solului este în scădere.

12. Legea pămîntului, tradiţia, credinţa strămoşească şi modul de viaţă românesc autentic este luat azi în derîdere. Drept dovadă, moldovenii se ruşinează să mai poarte haine naţionale, nu mai cîntă doine sau cîntece de dor şi acceptă cu uşurinţă modernitatea.

13. Decăderea boierimii moldoveneşti a avut loc sub otomani şi fanarioţi. Iar vlăstarele care au mai rămas, aşa cum ne-a prezis Sf. Varlaam s-au “dedat la obiceiuri şi apucături iefitne” prin acceptare modei franţuzeşti în secolul XIX. În secolul XX, boierimea veche moldovenească deja nu mai exista.

14. Apariţia şi promovarea celor cu înclinaţii trupeşti nefireşti (homosexuali, lesbiene, travestiţi) are loc şi în Moldova, spre ruşinea noastră. Acesta este un semn al vremurilor din urmă şi al căderii creştineşti a Moldovei.

15. Simplu: în locul şezătorilor şi al horelor de cîndva, azi de sărbători au loc beţii, bătăi, accidente rutiere, şi dansuri rupte din iad. Hramurile au ajuns o ruşine.

16. Sărăcie avem – sunt cei mai săraci (economic) din Europa. Jale este – fiindcă ne-am pierdut nădejdea în Dumnezeu. Moarte avem – şi suntem în plin declin demografic. Iar frica, nu de Dumnezeu, ci de mai marii acestei lumi pune stăpînire pe bietul moldovean.

17. Birurile impuse de fanarioţi, de bolşevici, sau mai nou, de sistemul capitalist au pustiit bogăţia acestui pămînt. Iar ca exemplu de legi nemaivăzute putem lua toate constituţiile moderne, atît liberale, cît şi bolşevice – cu toate nu s-au văzut în istoria Moldovei, şi au avut şi au un singur scop: distrugerea noastră.

18. Nu este de mirare că multe specii de plante şi animale au dispărut, iar în locul lor sunt produse în laborator organisme modificate genetic.

19. Astăzi, moldovenii aproape toţi umblă după cîştiguri uşoare şi se ruşinează să fie harnici. Cei drepţi sunt socotiţi nebuni, iar dictonul “Ruşinosul roade osul”, folosit deseori de moldoveni, arată gradul de degradare la care am ajuns.

20. Deja nu mai este o ruşine să se ridice clădiri peste morminte. Biserici au fost dărîmate şi se dărîmă. Iar prin “vor fi lepădate rânduielile creștinești şi vor ieși un soi de oameni, care tot în numele lui Dumnezeu vor face biserici fără cruce, vor nesocoti Sfânta Jertfă şi în cele din urmă o vor amesteca în slujire cu păgânii.” se face trimitere directă la înclinarea spre ecumenism, care este tot mai vădită, mai ales în BOR.

21. La final, Sf. Varlam mai spune: “Binecuvântat a fost pământul Moldovei şi nerușinată a fost ocara oamenilor, care prin faptele şi apucăturile lor stricate, vor întoarce pe voievozi în morminte şi vor face pe strămoși să lăcrimeze sub glie, stând cu fruntea plecată în faţa Măritului Stăpân Hristos, pentru rușinea lăsată de urmașii lor.”

Din cîte lesne se vede, ceea ce a fost proorocit, fie s-a împlinit, fie se împlineşte în prezent.

Nouă nu ne rămîne decît să ne întărim în credinţă şi să încercăm în măsura puterilor să oprim căderea creştinească a Moldovei, chiar semnele ne spun că sfîrşitul ne este tot mai aproape.