Rupe-mă! (căști obligatorii)
Eu zic că așa, pe la două-trei noaptea, când stilul chiar nu mai contează și când „judeci”, mult spus, doar cu dependența ta străveche de bătaia pură a ritmului, moștenire de familie, ar merge pusă măcar o dată piesa asta. Auzi voci la ora aia, șoapte, murmure, vocile care-ți mângâie cu miere și propolis preocupările legate de ținută și de mersul biped. Pășești dezarticulat, calci sucit, mă calci și nu simt nimic în degetele mustind de vin roșu. Aș izbi cu palma în podele, după model prezidențial. Răsuflu cu putere pe nas, inspir cu tact și cu nesaț praful ridicat în nări de propriile-mi tălpi încinse. Închid ochii, gâtul mi se mișcă în convulsii. Înainte, în lături. Buza de jos devine mai proeminentă, odată cu maxilarul împins arogant în vânt, și-mi vine să arăt asistenței încremenite, fluturându-l cu bucurie în inimă, degetul mijlociu. Degetele mijlocii. Două nu-s îndeajuns. Piesa vine pe sub dușumea, se amușină mai întâi cu organele interne, iar la urechi, în cele din urmă, ajunge trecând prin tălpi, gambe, fese și ceafă. Plump DJs - Weighed Down - Eargasm, 2003. Probabil una dintre ultimele vestigii ale breakbeat-ului adevărat, con cojones.Din aceeași familie (și poate e o piesă mult mai elaborată) acum în destrămare sub efectul infecției cu dub-step: the crystal method - true grit. Cornul acela acid, distorsionat, în care se suflă cu surdina pusă, menit să sune ca un muget înăbușit de junincă negestantă. Marca Crystal Method. Cât pot fi de recunoscător Cerului că m-am maturizat, am crescut, ap apucat să dansez fix în epoca techno și nu în alta, și am scăpat de nostalgia libidinos-țipătoare a anilor 1980!
Și un bonus de-a dreptul superb, îmi veți mulțumi pentru descoperire, „you know the John Creamer & Stephane K sound - very deep, often dark and always sexy as hell”:
Sursa
2011-06-30 20:55:00