Comentariile unui Om, nu tarascon…

Stimate domnule Florin Cârlan
Studiile de psihologie arată că ura, ura fără margini, reprezintă modul prin care refulează complexaţii.
Primul mare complex, pe care l-au trăit, a fost compexul migratorului în faţa autohtonilor cu viaţa bine rostuită. Acest complex i-a coagulat şi i-a învăţat ofensivi. Ofensivi devenind, ne-au urât şi mai mult pentru ospitalitatea noastră, care devenea, în ochii lor, o altă sfidare a agresivităţii lor. În sfârşit, ura lor a depăşit orice limită, când s-au decis să beneficieze singuri de comorile pământului pe care trăim, iar pacifismul nostru i-a determinat să ne dispreţuiască.
De obicei, adversari se respectă între ei, dar dezertorii sunt dispreţuiţi, până şi de nevestele lor, iar noi am devenit, în ochii lor, un fel de dezertori atunci când regele a ordonat să ne retragem fără luptă. A te retrage fără luptă este mai ruşinos decât să fi învins.
Întrebarea, DE CE ATÂTA URĂ?, pe care aţi pus-o, o preţuiesc mai ales pentru răspunsul pe care l-aţi dat: “Viitorul nu va fi al celor cu mai multe arme nucleare, ci al celor cu mai mult Dumnezeu, cu mai multa credinta!”. Dar, cum nu există credinţă fără mărturisire, nu ne rămâne decât să trăim în numele credinţei, pentru a o mărturisi tuturor şi nu cu jumătăţi de măsură, pentru a nu ne afla în situaţia celor “căldicei” din Apocalipsă.
Cu privire la teoria relativităţii, trebuie să vă asigur că Eminescu a lăsat şi formula E=mc2 în manuscrisul 2267. Pentru Eminescu, litera “c” reprezintă “repejunea finală”, adică viteza limită, fără să numească însă viteza luminii. În egală măsură, Eminescu a anticipat şi teoria cuantică a lui Max Plank.
Cu multe urări de mai bine
George Liviu Teleoacă